Melodiile nopții albe

film din 1976 regizat de Serghei Soloviov
Melodiile nopții albe

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalМелодии белой ночи
Genmelodrama[*][[melodrama (film genre)|​]]  Modificați la Wikidata
RegizorSerghei Aleksandrovici Soloviov[*][[Serghei Aleksandrovici Soloviov (Soviet and Russian film director, producer, screenwriter and actor (1944—2021))|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristSerghei Aleksandrovici Soloviov[*][[Serghei Aleksandrovici Soloviov (Soviet and Russian film director, producer, screenwriter and actor (1944—2021))|​]]  Modificați la Wikidata
StudioMosfilm  Modificați la Wikidata
Director de imagineRerberg, Gheorgi Ivanovici[*][[Rerberg, Gheorgi Ivanovici (Soviet cinematographer (1937-1999))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaIsaak Șvarț[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieKomaki Kurihara[*][[Komaki Kurihara (actress)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă
limba japoneză  Modificați la Wikidata
Prezență online

Melodiile nopții albe (în rusă Мелодии белой ночи, transliterat: Melodii beloi noci, în japoneză 白夜の調べ) este o dramă romantică sovieto-japoneză din 1976 regizată de Serghei Soloviov.[1][2]

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Pianista japoneză Yuko (Komaki Kurihara⁠(d)) călătorește în Uniunea Sovietică pentru a înțelege mai bine creațiile compozitorilor ruși. Ea se îndrăgostește de compozitorul sovietic Ilia (Iuri Solomin), care și-a pierdut părinții în Asediul Leningradului și, de asemenea, și soția în timpul nașterii. Îndrăgostiții se bucură de nopțile albe de vară ale Leningradului, iar Ilia începe să compună un concert pentru pian inspirat de Yuko. Câțiva ani mai târziu, ei se reîntâlnesc în Japonia, la Kyoto, unde Ilia își dirijează concertul pentru pian, iar Yuko este solistă. Ilia află că Yuko este văduvă și începe să aibă sentimente de vinovăție.

Distribuție

modificare

A fost lansat în anul 1977 și a avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 14,5 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[3]

  1. ^ „Энциклопедия кино — МЕЛОДИИ БЕЛОЙ НОЧИ”. dic.academic.ru. 
  2. ^ „Мелодии белой ночи”. VokrugTV. 
  3. ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 26, accesat în  

Legături externe

modificare