Mișu Beraru

esperantist român
Mișu Beraru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Piatra Neamț, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (33 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieesperantist Modificați la Wikidata
Activitate
LimbiEsperanto  Modificați la Wikidata

Mișu Beraru (n. , Piatra Neamț, Neamț, România – d. , București, România) a fost un esperantist român.

BiografieModificare

S-a născut în 1904 într-o familie evreiască din Moldova și a lucrat ca tipograf.[1] A învățat esperanto în 1925.[1] Începând din 1926 a predat esperanto, folosind un manual scris și publicat în 1926 de el însuși.[1] În 1932 a publicat dicționarul Rumana-Esperantan/Esperanta-Rumanan Vortaron, pe care l-a scris împreună cu Petre Firu.[1]

A colaborat cu poezii la revista literară esperanto Literatura Mondo.[1] În 1928 a compilat și a lansat Albumon de rumanaj esperantistoj (Album al esperantiștilor români) și a lansat prima ediție a cărții de poezii Spite la vivon! Mezgajaj poemoj originalaj kaj parodiaj („În ciuda vieții”; ed. I, Cluj, 1928; ed. a II-a revizuită, Berkeley, 1998).[1] Esperantistul spaniol Tazio Carlevaro a scris în cartea Esperanto en perspektivo (UEA, Londra, 1974, p. 150) că aceste poezii sunt „poeme nu prea profunde, deși sincere, cu ritmuri destul de variate și cu un suflu relativ vesel”.[1] În afara acestui volum, Mișu Beraru a publicat câteva creații literare originale și traduceri în reviste de limba esperanto.[1] Unele dintre poeziile sale au apărut în antologiile Esperanta Antologio: Poemoj 1887-1981 (1984) și în Nova Esperanta Krestomatio (1991).[2] Poemul „En Nia Lando” a apărut într-o versiune vietnameză intitulată „Ở nước tôi” în antologia bilingvă 60 bài tho' : dich sang tiêng Viêt (Eld. Mondo, Hanoi, 1993) realizată de Dâng Dình Dàm.[1]

S-a sinucis din cauza căsniciei nefericite și a fost înmormântat în Cimitirul Evreiesc din București.[1] Pe piatra sa de mormânt (instalată de esperantiști în anii 1950) este săpat un epitaf scris în esperanto de el însuși:[1][3]

Al mi, post mia morto,
plej plaĉa komplimento -
pri ĉio – estos ... la silento!

OperăModificare

  • Spite la vivon! Mezgajaj poemoj originalaj kaj parodiaj, ed. I, Cluj, 1928; ed. a II-a revizuită, Berkeley, 1998
  • poeziile „Pasanta Amo”, „Metamorfozo” și „Pluva Sezono”, publicate în Esperanta Antologio: Poemoj 1887-1981 (ed. William Auld, Universala Esperanto-Asocio, 1984)[2]
  • poeziile „Propagando”, „En Nia Lando” și „Novo Kolonio”, publicate în Nova Esperanta Krestomatio (ed. William Auld, Universala Esperanto-Asocio, 1991)[4]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k en Geoffrey Sutton, Concise Encyclopedia of the Original Literature of Esperanto, 1887-2007, Mondial, New York, 2008, p. 141.
  2. ^ a b en Geoffrey Sutton, Concise Encyclopedia of the Original Literature of Esperanto, 1887-2007, Mondial, New York, 2008, pp. 141-142.
  3. ^ en Vahid Parvaresh, Alessandro Capone (ed.), The Pragmeme of Accommodation: The Case of Interaction around the Event of Death, Springer International Publishing, Cham-Elveția, 2017, p. 252.
  4. ^ en Geoffrey Sutton, Concise Encyclopedia of the Original Literature of Esperanto, 1887-2007, Mondial, New York, 2008, p. 142.

BibliografieModificare

  • Spite la vivon! – mezgajaj poemoj originalaj kaj parodiaj de Mișu Beraru, ediția a II-a revizuită. Berkeley : Eldonejo Bero, 1998.

Legături externeModificare