Deschide meniul principal
Michel Tournier
Michel Tournier.jpg
Michel Tournier
Date personale
Nume la naștereMichel-Marie-Édouard Tournier Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[13] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[6][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Choisel[*], Franța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
romancier[*]
scriitor de literatură pentru copii[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Tübingen
Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLe Roi des aulnes[*][[Le Roi des aulnes |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Order of Merit of Baden-Württemberg[*]
Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze[2]
Medalia Goethe[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Michel Tournier (Pronunție în franceză: /tuʁnje/; n. ,[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12] Paris, Franța[13] – d. ,[6][8][9][10][11] Choisel[*], Franța) a fost un scriitor francez. A câștigat premii prestigioase precum Grand Prix du roman de l'Académie française în 1967 pentru Vendredi ou les Limbes du Pacifique și Premiul Goncourt în 1970 pentru Le Roi des aulnes. Sursele sale principale de inspirație au fost cultura germană tradițională, catolicismul și filozofia lui Gaston Bachelard. El a locuit în Choisel și a fost membru al Academiei Goncourt. Autobiografia a fost tradusă și publicată sub titlul Le Vent Paraclet (1977). El a fost propus de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Literatură.[14]

Cuprins

BiografieModificare

Părinții săi s-au întâlnit la Sorbona, unde studiau limba germană. Născut la Paris, Michel Tournier și-a petrecut tinerețea în Saint-Germain-en-Laye. A învățat limba germană de timpuriu, petrecându-și fiecare vară în Germania. A studiat filosofia la Sorbona și la Universitatea din Tübingen și a urmat cursul lui Maurice de Gandillac. El a dorit să predea filosofie la liceu, dar, la fel ca și tatăl său, nu a reușit să obțină agregarea ca profesor.

Tournier s-a angajat la Radio France ca jurnalist și traducător și a realizat emisiunea L'heure de la culture française. În 1954 a lucrat în domeniul publicității la Europe 1. De asemenea, el a colaborat la ziarele Le Monde și Le Figaro. Între anii 1958 și 1968 Tournier a fost redactorul-șef al editurii Plon. În 1967 Tournier a publicat prima sa carte, Vendredi ou les Limbes du Pacifique, o repovestire a romanului Robinson Crusoe de Daniel Defoe, pentru care a fost distins cu Grand Prix du roman de l'Académie française.

Tournier a murit pe 18 ianuarie 2016 în Choisel, Franța, la vârsta de 91 de ani.[15]

Opera (selecție)Modificare

  • Vendredi ou les Limbes du Pacifique (Vineri sau limburile Pacificului, 1967) - Grand Prix du roman de l'Académie française
  • Le Roi des aulnes (Regele arinilor, 1970)
Le Roi des aulnes a fost ecranizat în filmul Der Unhold (1996), regizat de Volker Schlöndorff, și a fost, de asemenea, adaptat pentru scenă de Tom Perrin în 2002.
  • Les Météores (Meteorii, 1975)
  • Le Vent Paraclet (1977)
  • Vendredi ou la Vie sauvage (Vineri sau viața sălbatică, 1977)
  • Le Coq de bruyère (1978)
  • Gaspard, Melchior et Balthazar (Gaspar, Melhior & Baltazar, 1980)
  • Le Vol du vampire (1981)
  • Gilles et Jeanne (1983)
  • La Goutte d'or (Picătura de aur, 1986)
  • Petites Proses (1986)
  • Le Medianoche amoureux (1989)
  • La Couleuvrine (1994)
  • Le Miroir des idées (1994)
  • Eléazar ou la Source et le Buisson (1996)
  • Journal extime (Jurnal extim, 2002)

NoteModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ http://academie-francaise.fr/grand-prix-du-roman, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b „Michel Tournier”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b http://www.britannica.com/EBchecked/topic/600869/Michel-Tournier  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b http://www.nndb.com/lists/512/000063323/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c d Michel Tournier, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ a b Michel Tournier, SNAC, accesat în  
  8. ^ a b c d Michel Tournier, Discogs, accesat în  
  9. ^ a b c d Michel Tournier, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  10. ^ a b c d Michel TOURNIER, NooSFere, accesat în  
  11. ^ a b c d Michel Tournier, Filmportal.de, accesat în  
  12. ^ a b Michel Tournier, BD Gest', accesat în  
  13. ^ a b „Michel Tournier”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ „Nobelpristagaren klar redan i morgon”. DN.SE. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
  15. ^ fr „L'écrivain Michel Tournier est mort à l'âge de 91 ans”. Le Figaro.fr. Accesat în . 

BibliografieModificare

Lectură suplimentarăModificare

  • Montiel, Luis (). „Más acá del bien en el mal. Topografía de la moral en Nietzsche, Mann y Tournier” (PDF).  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  • Christopher Anderson. Michel Tournier's Children: Myth, Intertext, Initiation. Peter Lang. 1998. 145 pp.
  • Walter Redfern: Le Coq De Bruyere. Michel Tournier. Fairleigh Dickinson University Press. 1996. 138 pp.
  • William Cloonan. Michel Tournier. Twayne. 1985. 110 pp.
  • Colin Davis. Michel Tournier: Philosophy and Fiction. Clarendon Press. 1988. 222 pp.
  • Rachel Edwards. Myth and the Fiction of Michel Tournier and Patrick Grainville. Edwin Mellen Press. 1999. 310 pp.
  • David Gascoigne. Michel Tournier. Berg. 1996. 234 pp.
  • Mairi Maclean. Michel Tournier: Exploring Human Relations. Bristol Academic. 2003. 308 pp.
  • Susan Petit. Michel Tournier's Metaphysical Fictions. John Benjamins Publishing Company. 1991. 224 pp.
  • Pary Pezechkian-Weinberg. Michel Tournier: marginalité et création. Peter Lang. 1997. 170 pp.
  • David Platten. Michel Tournier and the Metaphor of Fiction. Liverpool University Press. 1999. 250 pp.
  • Martin Roberts. Michel Tournier: Bricolage and Cultural Mythology. Anma Libri. 1994. 192 pp.
  • Jane Kathryn Stribling. Plenitude Restored, Or, Trompe L'oeil: The Problematic of Fragmentation and Integration in the Prose Works of Pierre Jean Jouve and Michel Tournier. Peter Lang. 1998. 339 pp.
  • Michel Tournier. The Wind Spirit: An Autobiography. Traducere de Arthur Goldhammer. Beacon Press. 1988. 259 pp.
  • Vladimir Tumanov. “John and Abel in Michel Tournier’s Le Roi des Aulnes.” Romanic Review 90 (3) 1999: 417-434.
  • Michael Worton (editor). Michel Tournier. Longman. 1995. 220 pp.
  • Zhaoding Yang. Michel Tournier: La Conquête de la Grande Santé. Peter Lang. 2001. 175 pp.

Legături externeModificare