Mihai Mihăiță

Profesor universitar și inginer de căi ferate român
Mihai Mihăiță
Date personale
Născut (94 de ani) Modificați la Wikidata
Voloiac, Mehedinți, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
cercetător
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterColegiul Național Mihai Viteazul din București
Universitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata

Mihai Mihăiță (n. , Voloiac, Mehedinți, România) este un inginer și profesor universitar român de căi ferate.

Biografie

modificare

Născut la 14 septembrie 1930, în comuna Voloiac, județul Mehedinți, a urmat Liceul teoretic “Mihai Viteazul” din București, absolvind în 1950. În continuare a urmat Institutul de Căi Ferate București, obținând titlul de inginer în 1955. Ulterior. în 1977 a obținut titlul de doctor inginer la Institutul Politehnic București.

Începpndu-și activitatea ca inginer în ateliere de proiectare și în activități feroviare operaționale, a fost promovat ministru adjunct la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor (1962-1967) lucrând în continuare ca director general al Regionalei de Căi Ferate București (1967-1972) și director al Centrului de Calcul Electronic al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor (1972-1989).

Mihai Mihăiță a fost reprezentant al României în organisme internaționale de specialitate în domeniul transporturilor. A participat la proiectarea a patru sisteme informatice feroviare internaționale și a realizat peste 100 de proiecte și studii în domeniul feroviar și informaticã în transporturi.

A fost membru în Colegiul Consultativ pentru Cercetare Dezvoltare și Inovare (2005-), profesor asociat la Facultatea de Transporturi a Universității Politehnica din București (1981-); profesor onorific al Universitãții Politehnica Timișoara. A publicat în reviste de specialitate din țară și strainătate peste 90 lucrări știintifice și peste 70 lucrări cu caracter de analiză retrospectivă, istoria tehnicii, orientare, perspectivă și atitudine. A participat cu comunicări științifice publicate în volum la peste 80 de conferințe interne și internaționale.

Este membru fondator și vicepreședinte al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) (1997-) și membru fondator al Academiei Oamenilor de Științã din România (AOȘ) (2007-); membru în Comisia de ciberneticã a Academiei Române (1972-); membru corespondent al Pan American Academy of Engineering (2003-). Este președinte al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) (1990-).[1]