Mihail Arțîbașev
Date personale
Născut[1][2][2][3] Modificați la Wikidata
Dobroslavivka, Raionul Ohtîrka, gubernia Harkov⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani)[4][5][1][6] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia[4][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCmentarz prawosławny w Warszawie[*][[Cmentarz prawosławny w Warszawie (cemetery in Warsaw)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist
romancier[*]
dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Semnătură

Mihail Petrovici Arțîbașev (în rusă Михаи́л Петро́вич Арцыба́шев, în poloneză Michał Arcybaszew) (5 noiembrie 1878 - 3 martie 1927) a fost un scriitor și dramaturg rus, precum și un susținător major al stilului literar cunoscut sub numele de naturalism. El a fost strănepotul lui Tadeusz Kościuszko și tatăl lui Boris Artzybasheff, care a emigrat în Statele Unite și a devenit celebru ca ilustrator. După Revoluția Rusă, Arțîbașev a emigrat în 1923 în Polonia, unde a murit în 1927.

Biografie modificare

Primii ani modificare

Arțîbașev s-a născut în hutorul Dubroslavivka, raionul Ohtîrka, Gubernia Kharkov (acum în regiunea Sumî, Ucraina). Tatăl său era un mic proprietar de pământ și fost ofițer. Mama lui, care era poloneză, a murit de tuberculoză, când el avea vârsta de numai trei ani.[10] A urmat școala în Ohtîrka până la vârsta de 16 ani. În perioada 1895-1897 a lucrat ca funcționar într-un birou.[11] El a studiat la Școala de Pictură și Artă din Harkov (1897-1898). În acest timp el a trăit în sărăcie și s-a aflat de multe ori în imposibilitatea de a cumpăra rechizite artistice. În 1897 a încercat să se sinucidă. În 1898 s-a căsătorit cu Anna Vasilievna Kobușko, cu care a avut un fiu pe nume Boris. Cuplul s-a despărțit în anul 1900.[11]

Carieră modificare

În 1898 s-a mutat la Sankt Petersburg, unde a lucrat ca jurnalist liber profesionist și a publicat povestiri umoristice. În 1901 a fost alungat din oraș pentru că a luat parte la o demonstrație. El a scris prima sa lucrare importantă de ficțiune, povestea Pașa Tumanov, în 1901, dar a fost în imposibilitatea de a o publica până în 1905, fiind interzis de cenzură.[10][11]

El a considerat romanul Moartea lui Ivan Lande (1904), ca fiind cea mai bună scriere a sa, dar marele său succes a fost romanul Sanin (1907), ce i-a scandalizat pe cititorii ruși și a fost interzis în mai multe țări. Romanul a fost scris în 1903, dar nu a putut fi publicat până în 1907, tot din cauza cenzurii.[10] Protagonistul romanului ignoră toate convențiile sociale și se specializează în a seduce fete virgine de la țară. Într-o scenă notorie, o fată încearcă să se spele jenantele pete albe de pe rochia ei după actul sexual cu Sanin. Romanul a fost scris sub influența filosofiei lui Max Stirner și a fost menit să explice principiile anarho-individualismului.[10]

Arțîbașev a declarat următoarele în ceea ce privește formarea sa ca scriitor:[10]

„Formarea mea a fost foarte puternic influențată de Lev Tolstoi, deși n-am împărtășit opiniile sale cu privire la non-rezistența la rău. Ca artist, el m-a copleșit și am considerat că este dificil să nu-mi modelez opera mea după cea a lui. Fiodor Dostoievski și într-o anumită măsură Anton Cehov au jucat aproape un rol aproape la fel de mare, iar Victor Hugo și Johann Wolfgang von Goethe s-au aflat în mod constant în fața ochilor mei. Aceste cinci nume sunt cele ale profesorilor și maeștrilor mei literari”.

Într-un interviu din 1913 și-a prezentat punctul său de vedere asupra literaturii:[12]

„Bun simț, consistență, argumentare, o idee clară și concretă a unui subiect care constituie intriga scrierii, o evaluare grijulie a fenomenelor introduse în roman, claritate și concretețe - acestea sunt lucrurile pe care le cer unei opere literare”.

El a făcut acest comentariu cu privire la Friedrich Nietzsche:[10]

„Se crede de multe ori aici (în Rusia) că Nietzsche a exercitat o mare influență asupra mea. Acest lucru mă surprinde, pentru simplul motiv că eu nu l-am citit niciodată pe Nietzsche. Acest gânditor genial nu mi-a fost simpatic, atât în ideile sale, cât și în forma bombastică a lucrărilor lui, și niciodată nu am trecut niciodată dincolo de începuturile cărților sale. Max Stirner este pentru mine mult mai aproape și mai ușor de înțeles”.

Ultimii ani modificare

 
Mormântul lui Mihail Arțîbașev la Cimitirul Ortodox din Varșovia, anul 2023

S-a mutat la Moscova în 1912. În perioada 1917-1918 a publicat scrierea anti-bolșevică Notele unui scriitor.[11] În 1923 Arțîbașev a emigrat în Polonia ca optant (mama lui era poloneză), unde a editat ziarul Pentru Libertate! (За свободу!). El a fost cunoscut ca un dușman neîmpăcat al regimului bolșevic, iar criticii sovietici au numit romanele adepțiilor săi saninstvo și artsybashevchina (ambii termeni sunt considerați peiorativi). A murit în Varșovia pe 3 martie 1927 de tuberculoză și a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox din Varșovia.

Traduceri în limba engleză modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Mikhaïl ARTSYBACHEV, NooSFere, accesat în  
  3. ^ Михаил Арцыбашев, Internet Speculative Fiction Database 
  4. ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  5. ^ Арцыбашев Михаил Петрович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Михаил Арцыбашев, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  7. ^ Арцыбашев Михаил Петрович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ a b c d e f Biographical note by Artsybashev, from The Millionaire, B.W. Hubsch, 1915.
  11. ^ a b c d Reference Guide to Russian Literature, Taylor & Francis, 1998.
  12. ^ Introduction, Sanin: a Novel, Cornell University Press, 2001.

Legături externe modificare