Miou-Miou

actriță franceză
Miou-Miou
Miou-Miou, Marcia Trionfale (1976).jpg
Actrița Miou-Miou în filmul Marșul triumfal (1976)
Date personale
Nume la naștereSylvette Herry Modificați la Wikidata
Născută (69 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6] Modificați la Wikidata
CopiiAngèle Herry[*]
Jeanne Herry[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieregizor de film
scenarist
actriță de teatru
actriță de film
Prezență online

Miou-Miou, pe numele adevărat Sylvette Herry, (n. ,[1][2][3][4][5] Paris, Franța[6]) este o actriță de film și de teatru franceză. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Aventurile rabinului Jacob, Ferma suspiciunilor.

A fost nominalizată de zece ori pentru César ca cea mai bună actriță dar a câștigat o singură dată, cu filmul La Dérobade (1980).

BiografieModificare

 
Miou-Miou în 2013

Sylvette Herry s-a născut la Paris. Fiind de origine bretonă, bunicii săi au locuit în Plouénan, lângă Morlaix, în Finistère. Aparținând clasei de mijloc, tatăl ei a fost gardian de pace (brigadier de poliție) la Prefectura de Poliție din Paris, iar mama ei a lucrat în Les Halles.

La 16 ani, pentru a putea lucra și a deveni independentă, a început o pregătire în vederea obținerii unui certificat de aptitudini profesionale (fr: CAP), în domeniul tapițeriei.[7].

 
Café de la Gare în 2013

Debutul la făcut la Café de la Gare (Teatru-cafenea), iar numele ei de scenă i-a fost atribuit de Coluche („referire zeflemisitoare la vocea ei dulce și ușor mieunată”[8]), care a folosit apoi porecla „Miau”. De asemenea, a pozat la începutul anilor 1970, în fotoromanele ziarului Hara-Kiri, în timp ce și-a făcut debutul în cinema.

A apărut în diverse comedii, semnate de Lautner sau Oury, și a întruchipat-o pe fiica lui Louis de Funès în filmul Aventurile rabinului Jacob care a avut un mare succes. De asemenea, a jucat un mic rol în Ferma suspiciunilor al lui Jean Chapot, alături de Alain Delon și Simone Signoret. Cu filmul Les Valseuses de Bertrand Blier, lansat în Franța în 1974, a devenit o vedetă, la fel ca și partenerii săi Patrick Dewaere și Gérard Depardieu.

După Les Valseuses, Miou-Miou a alternat între cinematografia populară și cea de autor. Pe partea populară a apărut în mai multe comedii de Georges Lautner (Fără probleme!, On aura tout vu), precum și în comedia western Un genio, due compari, un pollo realizat de Sergio Leone. De asemenea, a efectuat turnee împreună cu Jacques Doillon, Bertrand Blier, Maurice Dugowson, Marco Bellocchio, Alain Tanner.

În 1977 l-a întâlni pe Depardieu în filmul lui Claude Miller Dites-lui que je l'aime. Doi ani mai târziu, joacă o prostituată care dorește să se elibereze de proxenetul ei în La Dérobade, rol pentru care obține în 1980 César pentru cea mai bună actriță. În anul următor, ea a fost una dintre primele actrițe care a interpretat un inspector de poliție în filmul La femme flic de Yves Boisset.

În 1983, împreună cu Isabelle Huppert, a interpretat unul dintre rolurile principale în filmul Coup de foudre, o operă autobiografică produsă de Diane Kurys. În 1986 ea a revenit la Bertrand Blier pentru Tenue de soirée, un film care a reînviat spiritul din Les Valseuses. Doi ani mai târziu, ea a jucat rolul principal în comedia manierelor La Lectrice de Michel Deville.

Deși a fost nominalizată de zece ori la premiul César pentru cea mai bună actriță, Miou-Miou nu a participat niciodată la ceremonia César și nici nu a căutat vreo onoare, declarând: „La César, nu mă duc niciodată; onorurile, nu-mi pasă”.[9]

Filmografie selectivăModificare

Premii și nominalizăriModificare

PremiiModificare

NominalizăriModificare

PrecizăriModificare

Articol preluat din Wikipedia franceză.

BibliografieModificare

  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T. Lumea filmului Dicționar de cineaști. București, 2005: Editura Curtea Veche. p. 597. ISBN 973-669-148-9. 

ReferințeModificare

  1. ^ a b „Miou-Miou”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Miou-Miou, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b Miou-Miou, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b Miou-Miou, Discogs, accesat în  
  5. ^ a b Miou-Miou, Munzinger-Archiv, accesat în  
  6. ^ a b „Miou-Miou”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ fr 'Miou miou'. .
  8. ^ fr Miou-Miou compagne de Julien CLerc
  9. ^ fr Miou-Miou interviewée par Jean-Luc Hees sur Radio-Classique, 3 martie 2009.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Miou-Miou