Mircea Criste
Date personale
Născut (66 de ani) Modificați la Wikidata
Reșița, Caraș-Severin, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemagistrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Macedonia de Nord Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Procuror general al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deJoița Tănase

PremiiOrdinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*] ()
Alma materUniversitatea Aix-Marsilia[*]
Universitatea Babeș-Bolyai

Mircea Criste (n. , Reșița, Caraș-Severin, România) este un jurist român, profesor de drept constituțional la Universitatea de Vest din Timișoara.[1] Între anii 1998-2001 a fost procuror general al României, numit în funcție de Emil Constantinescu.[2] În data de 24 ianuarie 2001 a fost eliberat din funcție de Ion Iliescu.[3] În același an a fost numit tot de Ion Iliescu ambasador al României în Republica Macedonia,[4] funcție pe care a deținut-o până în anul 2004.[5]

Studiile modificare

Criste a obținut în anul 1976 bacalaureatul la Liceul Diaconovici-Tietz din Reșița. În anul 1981 a absolvit cursurile Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.[6]

Cariera profesională modificare

În mai 1997 a devenit primul director general civil al sistemului penitenciar, promovând o serie de reforme.

După o carieră de judecător (până la Curtea de Apel Timișoara) a fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, între 1998-2001.

Între anii 2001-2004 a fost ambasador al României în Republica Macedonia.

La alegerile europarlamentare din 2007 a candidat pentru un post de eurodeputat din partea Partidului Liberal Democrat condus de Theodor Stolojan.

În anul 2014 a fost numit adjunct al Avocatului Poporului, reconfirmat în anul 2019[7].

În anul 2018 a fost unul din cei 18 candidați pentru funcția de judecător din partea României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.[8]

Este titular al cursului de Dreptul constituțional și Drept public comparat, pe care l-a predat și îl predă din anul 1990 la mai multe universități, de stat (Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia și Universitatea Eftimie Murgu înființată de Prof. Antonie Iorgovan) și private (Universitatea Europeană IC Drăgan, Universitatea Tibiscus).

A publicat peste 150 de studii și cărți în domeniul dreptului constituțional.

Controverse modificare

Instrumentarea dosarului Gheorghe Ursu a început în timpul mandatului său de procuror general al României, dosar în care, deși Parchetul a cerut o soluție de condamnare, Înaltă Curte de Casație și Justiție, după un lung proces, a pronunțat în anul 2023 o hotărâre de achitare (soluție ce a fost contestată de parchet)[9]. Fiul acestuia, Andrei Ursu, a intrat începând cu 15 noiembrie 2000 în greva foamei la sediul Grupului pentru Dialog Social.[10][11]

Sub conducerea lui Mircea Criste, Parchetul General a început o serie de reforme, printre care se numără constituirea unei structuri anticorupție prin crearea unor grupuri operative inter-instituționale (DNA-ul de mai târziu) sau Poliția judiciară.

Mai târziu, după terminarea mandatului, aceste reforme au făcut ca Mircea Criste să devină ținta cauza unor acțiuni de discreditare, prin înscenarea unui dosar soției sale pentru fals[12][13], dosar în care s-a stabilit, prin hotărâre definitivă, că fapta de fals nu există[14].

Distincții modificare

În anul 2000 a fost decorat de președintele Emil Constantinescu cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer.[15] În anul 2002 președintele Ion Iliescu i-a acordat distincția Meritul Judiciar clasa a III-a.[16]

Note modificare

  1. ^ Departamentul de Drept public, drept.uvt.ro. Accesat la 18 august 2019.
  2. ^ Decretul 259/1998 privind numirea în funcție a procurorului general
  3. ^ Decretul nr. 13/2001[nefuncționalăarhivă], publicat în Monitorul Oficial din 25 ianuarie 2001.
  4. ^ Decretul nr. 269/2001, publicat în Monitorul Oficial din 30 mai 2001.
  5. ^ DECRET nr. 643 din 24 august 2004 privind rechemarea unor ambasadori, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 795 din 27 august 2004.
  6. ^ Departamentul de Drept public, drept.uvt.ro. Accesat la 18 august 2019.
  7. ^ „ HOTĂRÂRE nr. 4 din 18 decembrie 2019 privind numirea în funcţie a doi adjuncţi ai Avocatului Poporului”. www.monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  8. ^ Cine sunt cei 18 candidați, g4media.ro, 11 septembrie 2018. Accesat la 18 august 2019.
  9. ^ iuliane (). „Romanian prosecutors seek ways to reverse pardoning of Securitate officers” (în engleză). Romania Insider. Accesat în . 
  10. ^ Conferința de presă organizată de Fundația Gheorghe Ursu, 15 noiembrie 2000. Accesat la 18 august 2019.
  11. ^ Cazul Gheorghe Ursu și mușamalizarea vinovățiilor, Radio Europa Liberă, 15 noiembrie 2000. Accesat la 18 august 2019.
  12. ^ Notar public, anchetat pentru țepe imobiliare, romanialibera.ro, 8 septembrie 2010.
  13. ^ Fostul procuror general al României, Mircea Criste, în vizită la șeful procurorului care îi anchetează nevasta, adevarul.ro, 8 mai 2010.
  14. ^ „EXCLUSIV Soţia fostului procuror general al României, notarul Safta Criste, scoasă basma curată în dosarul mafiei imobiliare”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  15. ^ DECRET nr. 527 din 1 decembrie 2000, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 666 din 16 decembrie 2000.
  16. ^ Decretul nr. 602/2002 privind conferirea diplomei Meritul judiciar unor magistrați, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 9 iulie 2002.


Predecesor:
Sorin Moisescu
Procuror general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ
8 iulie 199824 ianuarie 2001
Succesor:
Joița Tănase