Deschide meniul principal

Mișicu Mircea (n. 27 februarie 1926, Galați, d. 23 martie 2005, București) om de știinta roman, inginer doctor-docent, recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști din țara în domeniul mecanicii corpurilor solide. A adus contributii valoroase in domeniul teoriei elasticitatii, rezistentei materialelor, reologiei si al mecanicii fluidelor[1].

Mircea Misicu

BiografieModificare

Mircea Mișicu, s-a nascut la 27 februarie 1926 la Galați ca unic fiu a lui Vanghelie Mișicu, șef al Atelierelor C.F.R. Galati și a lui Aneta. A urmat cursurile Liceului Sf.Sava luandu-și bacalaureatul în 1943. A absolvit Institutul Politehnic din București în 1948 ca inginer constructor. În 1948 a fost angajat ca asistent la cursul de beton armat ținut de profesorul Mihai D. Hangan. In 1949 este numit inginer de plan la Institutul de Proiectari Metalurgice care funcționa în blocul Adriatica iar intre 1950 si 1952 a fost numit in Direcția Tehnicǎ a Canalului Dunare-Marea Neagră. Din 1952 lucrează la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei R.P.R (din 1965 transformat in Centrul pentru Mecanica Solidelor), sectia Mecanica Generală, pe care a și condus-o intre 1958 si 1975. Intre 1975 si 1978 a fost incadrat ca Cercetator Principal I la Institutul pentru Fizica si Tehnologia Materialelor de pe langa Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara, iar din 1978 la Centrul pentru Fizica Pământului si Seismologie, unde a lucrat si după pensionare în 1996.

Opera StiintificaModificare

Mircea Misicu a adus contributii importante in mai multe domenii ale mecanicii mediului continuu cum ar fi

  • Teoria elasticitatii si rezistenta materialelor.
  • Plasticitate, reologie, mecanica dislocatilor.
  • Seismologie teoretica
  • Mecanica Fluidelor
  • Geometrie Diferentiala si teoria probabilitatilor

In domeniul teoriei elasticitatii Mircea Misicu a avut contributii multiple, atat pe latura pur teoretica cat si aplicativa. A publicat un numar insemnat de lucrari asupra echilibrului mediilor continue cu deformari mari, despre conditiile de stabilitate dinamica, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicatii in aeronautica, dezvoltarea unor metode de calcul al vibratiilor pentru sisteme cu numar mare de grade de libertate, aplicatii ale teoriei elasticitatii plane in studiul placilor subtiri si groase, propagarile undelor elastice in medii stratificate. Rezultatele obtinute in domeniul elasticitatii neliniare au fost citate printre altele in 2 volume din monumentala Enciclopedie a Fizicii editata de Siegfried Flũgge [2][3].

In cadrul studiilor asupra viscoelasticitatii a publicat o serie de lucrari în care a determinat ecuatia vibratiilor transversale a unei bare drepte care poseda proprietati visco-elastice liniare si depinde de un număr arbitrar de parametrii si a obtinut solutii ale acesteia pe baza aplicării metodei functiilor proprii si a transformatei Laplace in cazul general si in limita corpului Maxwell. A dezvoltat o teorie a viscoelasticității pentru cazul mediilor Cosserat si o teorie generalizată de tip visco-plastic a suprafetelor de curgere.

In reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuti specialisti din tara. A propus un cadru axiomatic al structurilor reologice reprezentat printr-o extindere de la teoria geometrică a spatiilor cu conexiune afina la cazul spatiilor mai generale, corespunzand proprietatilor structurilor reologice reale. A studiat comportamentul reologic al barelor supuse unor socuri induse de mase fluide si solide.

O parte insemnata a operei sale stiintifice a fost dedicata teoriei dislocatiilor cu aplicatii in distributia defectelor in cristale si fizica sursei seismice. A dezvoltat asa numitul "model dual" in scopul descrierii mediilor cu defecte regulat distribuite în care pe langa campul de tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acesta din urma, campul tensorului de fisiune. In cadrul seismologiei teoretice a publicat studii legate de descrierea teoretica a sursei seismice printr-o dislocatie de tip falie, a directivitatii undelor seismice emise de aceasta cu aplicatii la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 martie 1977[4].

Teza de doctorat, intitulata "Studiul Dinamicii unor medii deformabile si metoda reducerii la modele structurale mecanic echivalente" a fost redactata sub indrumarea Acad. Stefan Balan si sustinuta in 1967 in cadrul Academiei R.S.R.. In prima parte a acestei teze Mircea Misicu a prezentat intr-o maniera exhaustiva teoria generala a mediilor Cosserat cu aplicatii in structuri reticulate, in timp ce in partea a II-a a discutat stabilitatea unei constructii la actiunea dinamica a cutremurelor.

A publicat peste 150 de lucrări științifice în reviste cu referenți și volume de conferintă și 3 monografii de specialitate.

AfilieriModificare

Premii și distincțiiModificare

Lucrări (selecție)Modificare

Articole stiintificeModificare

  • Echilibrul mediilor continue cu deformari mari,Stud.Cercet.Mec.Metal., 4, 31-53, 1953.
  • Solutia cu ajutorul teoriei functiilor de variabila complexa a problemei plane statice a teoriei elasticitatii pentru corpuri izotrope neomogene(în lb.rusă), Prikladnaia matematika i mehanika, 30, 2, 377-387, 1962.
  • A general solution of the theory of singular dislocations of media with couple-stresses, Rev. Roum. Sci. Tech. Ser. mec. appl. 10, 35-46 ,1965.
  • The generalized dual continuum in elasticity and dislocation theory, IUTAM Symposium, Freudenstadt Stuttgart, 1967, On the mechanics of generalized Continua, Springer Verlag, 141-151, 1967.
  • Rheo-mobility an structural creep, Second IUTAM Symposium on The Theory of Creep in Structures, Goteborg, 1970, Springer, 109-112, 1971.

CartiModificare

  • "Mecanica Mediilor Deformabile" (Ed.Acad.R.S.R, Bucuresti 1967, 365 pagini), unde sunt expuse elementele fundamentale ale elasticitatii structurale.
  • "Teoria Mobilitatii Elastice" (Ed.Acad.R.S.R, Bucuresti 1972, 427 pagini) în care sunt prezentate detaliat teoria si aplicatiile elasticitatii unor structuri de larga utilizare in constructii cum ar fi placi pline sau cu goluri diferite, stratificate, pe piloti, reticulare, in cadre, etc.
  • "Incovoiere si Torsiune" (Ed.Acad.R.S.R, Bucuresti 1973, 379 pagini), unde sunt sistematizate calculul exact al placilor si barelor pe baza utilizarii solutiilor problemelor de tip median si antimedian stabilite pe baza unei metode originale si care corespund unor deplasari transversale variind proportional cu puteri impare respectiv pare ale distantei de la suprafata medie.

NoteModificare

  1. ^ George St. Andone, Istoria Matematicilor Aplicate Clasice din Romania (Mecanica si Astronomie), Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti 1971.
  2. ^ Encyclopedia of Physics, Vol.III/3 : The Non-Linear Field Theories of Mechanics of Solids, Ed.S.Flugge, Springer-Verlag, Berlin 1965
  3. ^ Encyclopedia of Physics, Vol.VIa/a2 : Mechanics of Solids II, Ed.C.Truesdell, Springer-Verlag, Berlin 1972
  4. ^ F. Radulescu, Romanian seismology - historical, scientific and human landmarks, Revue Roum. Géophysique 52-53, p.102-121 (2008-2009).