Mircea Popescu (istoric de artă)

Acest articol se referă la un istoric și critic de artă român. Pentru un scriitor și jurnalist român, vedeți Mircea Popescu.

Mircea Popescu (n. 8 aprilie 1920, Tufești, județul Brăila – d. 2004, București) a fost un istoric și critic de artă român, precum și autor de volume de science-fiction.

Biografia

Fiu de învățător. A urmat Facultatea de litere și filosofie a Universității din București, cu licențe în limba germană, limba engleză și istoria artei obținute în anul 1941, după care face studii de specializare până în anul următor la München. Căsătorit cu o persoană de etnie germană.

A fost cercetător la Institutul de istoria artei din București (1949-1972), director adjunct al profesorului G. Oprescu, director al institutului (1970-1973), muzeograf la muzeul Toma Stelian și Muzeul de artă al Republicii (1956-1959), cadru universitar la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din București (1964-1968) unde ține cursul de muzeografie, director adjunct la CCES (1972-1979).

A fost în comisiile de atestare a cadrelor din instituțiile muzeale autohtone, a fost redactor la revista Arta plastică, îndeplinit funcția de redactor șef al SCIA.

Participă la congrese și conferințe internaționale la Paris (1964), (1971), (1973), New York (1965), precum și la organizarea unor expoziții de artă românească în străinătate în Edinburg, Helsinki, Moscova, Bonn, ș. a.^[1]

A colaborat cu securitatea, conform arhivelor existente la C.N.S.A.S.^[2]

Afilieri

UAP România, 1955

AICA , 1965

membru și secretar al Comitetului român pentru ICOM (1963-1975)

Membru al Academiei de științe și politice a RSR.

Distincții

Ordinul Muncii clasa a III-a, 1963
Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a

Volume publicate (lucrări de artă)

Sava Henția, București, ESPLA, 1954
Maeștrii pciturii românești în Muzeul de artă al RPR (coautor), ESPLA, 1955
N. Grigorescu, București, Editura Meridiane, 1961
Scurtă istorie a artelor plastice în RPR (coautor), vol. I și II, Editura Acdemiei, 1958
Ștefan Popescu desenator (coautor), Editura Academiei, 1961
Ștefan Luchian, București, Editura Meridiane, 1964
Dicționar de artă: forme, tehnici, stiluri artistice (coautor), București, Editura Meridiane, 1995-1998
Știința literaturii. Istoriografia de artă , (coautor), Editura Academiei, 1979

Volume din domeniul SF

Enigma săgeții albastre, București, Editura tineretului, 1967
Dosarul „Căprioarei aurii”, București, Editura Tineretului, 1968
Olimpionicii, colecția „povestiri științifico-fantastice”, nr. 339, București,
Dosarul E.20 în pericol, București, Editura Albatros, 1971
Sfărâmătorul de stânci, București, Editura Ion Creangă, 1971
Secretul Elizei Dornescu, colecția Sfinx, nr. 23, București, Editura Militară, 1975
Iarba din fata casei, București, Editura Eminescu, 1980

Note

^ Cruceru, Florica; Dinculescu, Alice. Istorici și critici de artă români. 1800-1980. București: ACS. pp. 200–201.
^ Ioana Apostol. „"Cercetătorul" în atenția securității: G. Oprescu în arhiva C.N.S.A.S”.

[1] Cruceru, Florica; Dinculescu, Alice. Istorici și critici de artă români. 1800-1980. București: ACS. pp. 200–201.

[2] Ioana Apostol. „"Cercetătorul" în atenția securității: G. Oprescu în arhiva C.N.S.A.S”.

[1]

[2]