Misiunea militară franceză în Japonia (1872–1880)

Misiunea militară franceză în Japonia din 1872–1880 a fost a doua misiune militară franceză în țară. Ea urma după prima misiune în această țară, care încetase odată cu izbuncirea războiului Boshin și instaurarea domniei împăratului Meiji.

A doua misiune militară franceză în Japonia (1872–1880)

Cadru istoric

Formarea celei de-a doua misiuni militare franceze în Japonia a fost mai degrabă o surpriză, de vreme ce mai mulți membri ai primei misiuni militare franceze trecuseră de partea shogunului Tokugawa Yoshinobu, care luptase împotriva guvernului împăratului Meiji în timpul războiului Boshin. Mai mult chiar, prestigiul militar al francezilor a scăzut foarte mult după înfrângerea suferită în Războiul franco-prusac.

Cu toate acestea, Japonia a continuat să admire puterea militară franceză. Această admirație a fost exprimată de ministrul de externe japonez Iwakura Tomomi în timpul vizitei sare la Paris din 1873:

„ Ministrul afacerilor externe al Mikadoului (Iwakura) a declarat reprezentantului nostru după lupta noastră fatală împotriva Germaniei: „Știm despre suferința prin care a trebuit să treacă Franța în acest război, dar aceasta nu a schimbat cu nimic părerea noastră cu privire la meritele armatei franceze, care a arătat un mare curaj în fața trupelor superioare numeric”.”
—Revue des Deux Mondes (March–April 1873). Le Japon depuis l'Abolition du Taïcounat^[1]

Misiunea

Primirea membrii misiunii francee de către împăratul Meiji în 1872

Misiunea militară franceză a sosit în Japonia în mai 1873. Comandantul ei era locotenent-colonelul Charles Antoine Marquerie (1824–1894). Mai târziu, acesta a fost înlocuit de colonelul Charles Claude Munier.

Misiunea era compusă din 9 ofițeri, 14 subofițeri, un șef de muzică militară (Gustave Désiré Dragon), un Veterinar și doi maiștri militari. Printre membrii misiunii s-a aflat Louis Kreitmann (1851–1914), căpitan inginer al trupelor de geniu. Louis Kreitmann avea să devină mai târziu directorul prestigioasei École Polytechnique. Kreitmann a făcut în perioada în care s-a aflat în Japonia aproximativ 500 de fotografii, care sunt păstrate în zilele noastre la Institut des Hautes Études Japonaises din Paris.

Membrii misiunii franceze au fost angajați cu contracte pe trei ani, cu salarii lunare cuprinse între 150 și 400 de yeni. Pentru comparație, salariul prim-ministrului japonez din acea vreme era de 500 de yeni, iar un profesor de școală primară proaspăt absolvent primea 5 yeni pe lună.

Activități

Obiectivul misiunii era să ajute la reorganizarea Armata Imperială Japoneză și sprijinirea editării primei legi a recrutării, care a fost emisă în 1873. Legea stabilea serviciu militar obligatoriu de trei ani pentru toți bărbații, cu o perioadă de patru ani de păstrare în registrele militare ca rezervist.

Misiunea franceză a activat în principal la Școala militară pentru subofițeri Ueno. Între 1872-1880, mai multe școli și stabilimente militare au fost plasate sub conducerea misiunii, printre acestea aflându-se:

Academia militară imperială (市ヶ谷陸軍士官学校) de la Ichigaya, Tokyo. Clădirea a fost ridicată de Misiunea militară franceză pe locul unde se află în zilele noastre Ministerul Apărării (fotografie din 1874)

Nou înființata Toyama Gakko, prima școală pentru instruirea ofițerilor și subofițerilor.
O școală pentru instruirea în tir cu puști franceze.
Un arsenal pentru fabricarea de arme de foc și muniția corespunzătoare, echipată cu utilaje franceze, une au fost angajați 2.500 de muncitori.
Bateriile de artilerie din suburbiile orașului Tokyo.
O fabrică de praf de pușcă.

Începând cu 1874 până la terminarea mandatului, misiunea a avut misiunea să construiască sistemul de apărare de coastă al Japoniei.

Misiunea militară franceză a activat într-o perioadă de tensiuni interne în Japonia, când a avut loc rebeliunea Satsuma a lui Saigō Takamori, și a contribuit în mod semnificativ la modernizarea forțelor imperiale în perioada premergătoare izbucnirii conflictului.

Unii membri ai misiunii s-au străduit să învețe și artele marțiale japoneze. Villaret și Kiehl au fost membrii ai dojoului lui Sakakibara Kenkichi, un maestru al Jikishinkage- ryu, o formă de scrimă (Kenjutsu), făcându-i pe aceștia unuii dintre primii practicanți occidentali ai artelor marțiale japoneze.^[2]

Moștenirea

O a treia misiune militară franceză compusă din cinci oameni avea să fie trimisă în 1884–1889, dar japonezii au implicat în pregătirea militară a forțelor terestre și Germania în perioada 1886–1889.

Cam în aceeași perioadă de timp, Franța a început să aibă o influență considerabilă asupra Marinei Imperiale. Inginerul Louis-Émile Bertin a condus proiectarea și construirea primei forțe navale moderne a Japoniei începând cu anul 1886.

Unii dintre membri ai misiunii

Colonelul Munier, al doilea comandant al misiuni militare; fotografie din 1874.

Armand Pierre André Echemann (11 apriliea 1872 – 18 ianuarie 1875). Căpitan de infanterie instructor pentru exercițiile militare, tragere, pregătire fizică și teoretică.
Joseph Auguste Cros (11 aprilie 1872 – 29 februarie 1876). Sublocotenent de infanterie instructor pentru exercițiile militare, tragere, pregătire fizică și teoretică.
François Joseph Ducros (26 mai – 10 aprilie 1877). Sergent de infanterie instructor pentru pregătirea fizică.
Alexandre Étienne Bouguin (29 octombrie 1875 – 31 decembrie 1879). Locotenent de infanterie instructor pentru teoria tragerii.
Joseph Kiehl (27 septembrie 1884 – 24 iulie 1887). Sergent de intendență instructor pentru pregătirea fizică și scrimă.
Étienne de Villaret (29 octombrie 1884 – 28 octombrie 1887). Locotenent de infanterie instructor pentru strategie, teoria și tehnica tragerii.
Henri Berthaut (angajat pe 29 octombrie 1884, reangajat pe 29 octombrie 1889. Locotenent, administrator al misiunii și organizatorul orarului cursurilor de instruire.
Henri Lefèbvre (25 septembrie 1887 – 26 ianuarie 1889). Căpitan de infanterie, instructor pentru strategie, tragere și teoria pregătirii fizice.

Note

^ Ichikawa, Shin-ichi (martie 2003). „La Mission Iwakura (1871–1873) et la France: ce que virent en Europe les Japonais de l'époque Meiji” (PDF). Bulletin of the Institute for Mediterranean Studies (în French). Shinjuku, Tokyo: Institute for Mediterranean Studies, Waseda University (4). ISSN 1348-2076. Arhivat din original (PDF) la 3 martie 2016. Accesat în 11 octombrie 2014.
^ Watanabe, Ichiro (1971). 明治武道史 [Meiji Budo-shi] [A History of Budo in the Meiji Period] (în Japanese). Tokyo: Shin Jinbutsu Oraisha, Showa 46. OCLC 15374653. Accesat în 11 octombrie 2014.

Bibliografie

Kreitmann, Louis; Kreitmann, Pierre; Uméda, Masami (1995). Deux ans au Japon 1876–1878 = 二年間の日本滯在 1876–1878. 1, Carnets de route [Two years in Japan 1876–1878. 1, Travel reports] (în French și Japanese). Marseille: published at the author. OCLC 51106062.
Kreitmann, Louis; Kreitmann, Pierre; Uméda, Masami (1996). Deux ans au Japon 1876–1878 = 二年間の日本滯在 1876–1878. 2, Carnets de route et des lettres [Two years in Japan 1876–1878. 2, Travel reports and letters] (în French și Japanese). Marseille: published at the author. OCLC 863854214.
Fiévé, Nicolas; Matsuzaki-Petimengin, Sekiko (dir.); Institut des Hautes Études Japonaises du Collège de France/Équipe, Civilisation japonaise du CNRS/Nihon Toshokan Kyôkai (2005). フランス士官が見た近代日本のあけぼの―ルイ・クレットマン・コレクション = Collection Louis Kreitmann. L'aube du Japon moderne vue par un officier français au cours des années 1876–1878 [Collection Louis Kreitmann. The dawn of modern Japan as seen by a French officer in the years 1876–1878] (în Japanese și French). Tokyo: IRD Co.Ltd. ISBN 978-4-901061-10-0. Legătură externa în |title= (ajutor)
Polak, Christian (mai 2002). 絹と光 : 知られざる日仏交流100年の歴史 : 江戸時代～1950年代 = Soie et Lumières, l'âge d'or des échanges franco-japonais (des origines à l'après-guerre) [Silk and Enlightenment, the golden age of Franco-Japanese trade (from the origins to the post-war)] (în Japanese și French). Tokyo: Chambre du commerce et d’industrie Française du Japon, Hachette Fujingahôsha. ISBN 978-4-573-06210-8. Legătură externa în |title= (ajutor)
Nishibori, Akira (1984). 日仏文化交流年表 [Franco-Japanese cultural exchange chronology] (în Japanese). Ichikawa: 日仏関係研究センター[Franco-Japanese Relations Research Center]. OCLC 47481721.
Polack, Christian. „Étienne de Villaret”. VU! Magazine.
Nishibori, Akira (2008). 日本の近代化とグランド・ゼコール : 黎明期の日仏交流 : 日仏会館教養講座 [Maison Franco-Japonaise liberal arts courses: Franco-Japanese Interactions in the Early Stage: Grand Ecoles and modernization of Japan] (în Japanese). Tokyo: Tsuge Shobō Shinsha. ISBN 978-4806805861. OCLC 277275342.
Watanabe, Ichirō (1971). 明治武道史 [Meiji martial arts history] (în Japanese). Tokyo: Shinjinbutsu Ōraisha, Shōwa 46. OCLC 15374653.
陸軍教育史 [Army History of Education] (în Japanese). 1913.
Hideaki, Kinoshita (21 aprilie 1983). „陸軍戸山学校の体育 [Rikugun Toyama Gakko no Taiiku]” [Physical Education in Toyama Military Academy]. オリンピック [Olympic]. 21 (July 22, 1983): 6–9.
Hideaki, Kinoshita (noiembrie 1979). „経歴からみた戸山学校の教官構成 = Rekishi kara mita Toyama Kakko no Kyokan Kyosei”. 日本体育学会大会号 [Japanese Society of Physical Education]. 30 (30): 106.
Hideaki, Kinoshita (1981). „質問紙の史料価値についての検討” [Examination of historical value of the question paper]. 日本大学人文科学研究所研究紀要 / 日本大学人文科学研究所 [編] (25): 142–166.
Hideaki, Kinoshita (17 decembrie 1978). „旧陸軍戸山学校卒業生数” [Number of graduates in the former Toyama Military Academy]. 日本体育学会大会号 (29): 81.
Bernard, Hervé (2007). L'ingénieur général du génie maritime Louis, Emile Bertin 1840–1924 créateur de la marine militaire du Japon à l'époque de Meiji Tenno (în French). self-publishing.
Bernard, Hervé (2007). Ambassadeur au pays du Soleil Levant dans l'ancien Empire du Japon (în French). self-publishing.

[1] Ichikawa, Shin-ichi (martie 2003). „La Mission Iwakura (1871–1873) et la France: ce que virent en Europe les Japonais de l'époque Meiji” (PDF). Bulletin of the Institute for Mediterranean Studies (în French). Shinjuku, Tokyo: Institute for Mediterranean Studies, Waseda University (4). ISSN 1348-2076. Arhivat din original (PDF) la 3 martie 2016. Accesat în 11 octombrie 2014.

[2] Watanabe, Ichiro (1971). 明治武道史 [Meiji Budo-shi] [A History of Budo in the Meiji Period] (în Japanese). Tokyo: Shin Jinbutsu Oraisha, Showa 46. OCLC 15374653. Accesat în 11 octombrie 2014.

[1]

[2]