Wikipedia

Mitropolia de Patras

Mitropolia de Patras

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Andrei” din Patras
Poziție geografică
ȚarăGrecia  Modificați la Wikidata
Statistici
Viața bisericească
Cultcreștinism ortodox[*]​  Modificați la Wikidata
Înființaresecolul I d.Hr.[1]  Modificați la Wikidata
CatedralăKathedrikόs Naόs Agiou Andrea[*][[Kathedrikόs Naόs Agiou Andrea (church in Patras, Greece)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducere
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mitropolia de Patras (în greacă Ιερά Μητρόπολις Πατρών) este o mitropolie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu sediul în orașul Patras din Ahaia, Grecia, care își întinde jurisdicția asupra părții de nord-vest a peninsulei Peloponez.

Scaunul episcopal ar fi fost fondat, potrivit tradiției, în secolul I de Sfântul Andrei, care a fost martirizat aici. Din punct de vedere istoric, el a fost unul din cele două scaune episcopale majore ale Peloponezului, alături de scaunul episcopal de Corint. Mitropolia s-a aflat inițial în jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, iar începând din 1833 se află în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu excepția perioadei în care orașul Patras a făcut parte din Principatul de Ahaia și a funcțional acolo o arhiepiscopie romano-catolică.

Istoric modificare

 
Clădirea vechii arhiepiscopii latine, unde se află astăzi reședința mitropolitului

Scaunul episcopal de la Patras a fost fondat, după tradiție, de Sfântul Andrei, care a fost răstignit acolo. Moaștele sale sunt încă păstrate în Catedrala Mitropolitană „Sf. Andrei” din Patras.

Până în 733 Episcopia de Patras a fost subordonată Mitropoliei de Corint și s-a aflat sub jurisdicția Patriarhiei Romei. În acel an, împăratul Leon al III-lea Isaurul a trecut toate scaunele episcopale din prefectura Illyricum în subordinea Patriarhiei Constantinopolului.

Ulterior, Episcopia de Patras a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, apoi, în 806, a devenit mitropolie. A avut patru episcopii sufragane,[2] apoi cinci în jurul anului 940,[3] iar după 1453 a mai avut doar două episcopii sufragane, care au fost desființate succesiv.[4]

În secolul al X-lea a trăit acolo un renumit stâlpnic, la care Sf. Luca cel Tânăr a mers să fie instruit.[5]

Începând din 1180 și până în 1833 scaunul mitropolitan a fost denumit oficial „Mitropolia de Paleopatras” (Μητρόπολις Παλαιών Πατρών), adică „Mitropolia Vechiului Patras”, pentru a-l distinge de „Noul Patras”, orașul modern Ypati. Printre cei mai de seamă mitropoliți care au păstorit aici în această perioadă s-au numărat viitorii patriarhi ecumenici ai Constantinopolului Timotei al II-lea și Gavriil al IV-lea, precum și Gherman al III-lea, care a jucat un rol important în Războiul de Independență al Greciei.

Scaunul episcopal latin modificare

În 1205 cavalerul cruciat William of Champlitte a pus stăpânire pe orașul Patras și a adus clerici romano-catolici; ei l-au ales la rândul lor pe Antelm de Cluny ca arhiepiscop. Antelm de Cluny avea cinci episcopi sufragani cu reședința în Andravida, Amyclæ, Modon, Coron și Cefalonia-Zante; chiar și atunci când teritoriile episcopiilor de Modon și Coron au aparținut venețienilor, episcopii respectivi au continuat să depindă de arhiepiscopul de Patras. Teritoriul ecleziastic a cuprins Baronia Patras, care era stăpânită de familia cavalerilor Aleman și era vasală Principatului de Ahaia. În 1276 arhiepiscopii catolici au dobândit controlul asupra Baroniei Patras, care a devenit practic de acum încolo independentă de Principatul de Ahaia. Arhiepiscopii latini au stăpânit Baronia Patras până în 1408, când au vândut-o Republicii Venețiene. În 1429 ea a căzut din nou în stăpânirea grecilor din Despotatul de Moreea, care au restaurat scaunul mitropolitan ortodox. Orașul Patras a fost capturat de turcii otomani în 1460.

Lista arhiepiscopilor latini de Patras a fost întocmită de Le Quien, Heinrich Gelzer[6] și Jules Pargoire.[7] Când orașul Patras a încetat să mai aibă episcopi catolici rezidenți, au continuat să fie numiți episcopi catolici titulari. Această practică a încetat după Conciliul Vatican II și nu au mai avut loc alte numiri în acest scaun titular după moartea în 1971 a ultimului episcop care deținea acest titlu.

În 1640 s-au stabilit la Patras misionari iezuiți, iar în 1687 misionari franciscani și carmeliți. Până în 1834 episcopul catolic de Syros s-a ocupat cu administrarea teritoriului Peloponezului, iar începând de atunci papa a încredințat păstorirea comunității catolice peloponeziace episcopului catolic de Zakynthos.

Mitropoliți modificare

Note modificare

  1. ^ http://i-m-patron.gr/μητρόπολη-πατρών/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Gelzer, „Ungedruckte ... Texte der Notitiæ episcopatuum”, 557.
  3. ^ Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 77.
  4. ^ Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 634.
  5. ^ Patrologia Graeca CXI, 451.
  6. ^ In Gerland, „Neue Quellen zur Geschichte des lateinischen Erzbistums Patras”, Leipzig, 1903), 247-55.
  7. ^ In Échos d'Orient, VII, 103-107.

Acest articol încorporează text din Catholic Encyclopedia apărută în anul 1913, care este actualmente domeniu public.

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mitropolia_de_Patras&oldid=15603122