Moarte demnă sau a muri cu demnitate este un concept etic amplu și adesea controversat care se referă la procesul de sfârșit al vieții, evitând suferința și păstrând controlul și autonomia.[1] În general este considerat o extensie a conceptului de viață demnă, în care oamenii își păstrează demnitatea și libertatea până la încetarea existenței lor.[2]

Deși o moarte demnă poate fi naturală și fără nicio asistență,[2] adesea conceptul este asociat cu dreptul la moarte,[3] precum și cu susținerea legalizării practicilor precum eutanasia, suicidul asistat, sedarea terminală sau refuzul asistenței medicale.[4] Potrivit susținătorilor săi, posibilitatea acestor tipuri de practici ar garanta o moarte demnă, menținând deciziile libere până în ultimul moment și putând evita o agonie inutilă.[2][5]

  1. ^ „El derecho en los finales de la vida y el concepto de muerte digna”. Apuntes de Bioética. . 
  2. ^ a b c „¿Qué es muerte digna?”. Fundación Pro Derecho a Morir Dignamente. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „La muerte digna como un derecho humano emergente”. Revista DyCS Victoria. . 
  4. ^ „Ética y muerte digna: propuesta de consenso sobre un uso correcto de las palabras”. Revista de Calidad Asistencial. . 
  5. ^ „Derecho a Morir Dignamente”. 

Vezi și

modificare