Monarhia este un sistem politic în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh (rege, împărat, principe, duce, etc.). A fost o formă de guvernământ obișnuită în întreaga lume în perioadele antică și medievală.

Coroana - simbol al monarhiei

Regula eredității este adesea obișnuită însă monarhiile elective sunt considerate, de asemenea, monarhii (Papa, suveranul Vaticanului este ales de către Colegiul Cardinalilor) iar unele state au conducători ereditari însă sunt considerate republici (cum ar fi Marele Consiliu de Șefi în Fiji).

Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă.

În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh, iar 16 din Commonwealth o recunosc pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept șef al statului lor.

EtimologieModificare

Cuvântul monarh (latină monarcha) provine din grecescul μονάρχης (din μόνος "singur" și ἄρχων; "conducător").

Monarhia în RomâniaModificare

În România, forma de guvernământ tradițională a Statului este Monarhia (rangul voievozilor români fiind echivalent cu cel al prinților sau regilor din țările apusene). Până la adoptarea Regulamentelor Organice în Principatele românești (prima formă de Constituție, adoptată în în 1831), forma de guvernământ a fost monarhia absolută. Imediat după urcarea pe Tron a Principelui Carol I, petrecută la 10 Mai 1866, monarhia românească capătă forma ei modernă, constituțională, prima Constituție propriu-zisă fiind adoptată la 1 iulie 1866.

La 10 Mai 1877, Principatele Române își proclamă independența față de Imperiul Otoman (pe care o vor cuceri în războiul ce va urma, 1877-1878). În ziua de 9 mai 1877, Declarația de Independență a fost citită în Adunarea Deputaților de către Mihail Kogălniceanu, fiind votată în aceeași zi; conform Constituției, Declarația a căpătat putere de lege prin sancțiunea și promulgarea regală, făcute a doua zi, pe 10 Mai 1877.[1][2] Din acest moment, țara se va numi „România” și va avea propria politică externă.

Pe 10 Mai 1881, România devine Regat, iar Principele Carol I este încoronat ca Rege al României.

Pentru tripla ei semnificație istorică, ziua de 10 Mai a fost sărbătorită ca Zi Națională a României în perioada 1866-1947, până la instalarea regimului comunist (fapt amintit și de Caragiale la începutul schiței sale „Dl. Goe”).

În România, forma de guvernământ republicană (republica) a fost instaurată ilegal prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, orchestrată de comuniștii români și de ocupanții militari din Rusia sovietică.

Vezi șiModificare

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Monarhiile secolului XXI, Sandra Gătejeanu-Gheorghe, Ioan-Luca Vlad, 2013 - recenzie

Legături externeModificare


  1. ^ 10 Mai, o sărbătoare naţională cu triplă semnificaţie, www.historia.ro 
  2. ^ AGERPRES, 10 Mai, zi de sărbătoare naţională, www.agerpres.ro