Mondo cane (film din 1962)
| Mondo cane | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | Mondo cane |
|---|---|
| Gen | film documentar |
| Regizor | Gualtiero Jacopetti, Franco Prosperi, Paolo Cavara |
| Scenarist | Paolo Cavara Gualtiero Jacopetti |
| Producător | Angelo Rizzoli |
| Studio | Cineriz |
| Director de imagine | Antonio Climati și Benito Frattari |
| Montaj | Gualtiero Jacopetti |
| Muzica | Riz Ortolani, Nino Oliviero |
| Narator | Stefano Sibaldi |
| Distribuție | Rossano Brazzi Yves Klein |
| Premiera | 30 martie 1962 |
| Premiera în România | |
| Durata | 108 minute film color (Technicolor) |
| Țara |  Italia |
| Limba originală | italiană |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Urmat de | Mondo cane 2 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mondo cane (titlul original: în italiană Mondo cane) este un film documentar italian, realizat în 1962 de regizorii Gualtiero Jacopetti, Franco Prosperi, Paolo Cavara, fiind considerat piatra de temelie a genului mondo.
Rezumat modificare
Documentar cap de afiș al genului „Film mondo”, se concentrează asupra tradițiilor și obiceiurilor neobișnuite sau șocante ale diferitelor popoare din lume, inclusiv rituri tribale curioase, scene cu alcoolici, diverse ucideri și maltratări ale animalelor, poluarea mărilor, înmormântări bizare, a dezlănțuit fanii care îl dezbracă pe Rossano Brazzi. Filmul prezintă apoi procesiunile sângeroase tipice Vinerii Mari, care se desfășoară încă în unele zone din sud, în care participanții auto-flagelează trupul din devotament, până la sângerare abundentă, și o ceremonie în Asia de Sud-Est, în care niște tauri sunt decapitați.
Distribuție modificare
- Rossano Brazzi – el însuși
- Yves Klein – el însuși
- Stefano Sibaldi – naratorul
- Henning Skaarup – naratorul daneez
Melodii din film modificare
Muzica de film Ti guarderò nel cuore, care a fost compusă de Nino Oliviero și Riz Ortolani, este folosită ca muzică de fond. Compoziția a fost realizată în colaborarea între regizor și muzica pentru scena în care puii tineri sunt colorați de Paște. În aprilie 1963, producătorul muzical britanic Norman Newell a scris un text în limba engleză intitulat „More”, care a apărut în cel puțin 55 de versiuni.[1] Cele mai cunoscute sunt cele de Steve Lawrence, Vic Dana și Frank Sinatra (înregistrate la 12 iunie 1964). More s-a clasat pe locul 12 în „BMI Top 100 Songs of the Century”.[2]
Premii modificare
Referințe modificare
- ^ pe 26 iulie 1963, New Musical Express a raportat că există în SUA deja 20 de versiuni ale „More”
- ^ en BMI Top 100 Songs of the Century
Vezi și modificare
Legături externe modificare