Monologul este un mod de expunere și procedeu literar prin care ipostaza lirica/personajul își analizează stările sufletești, concepțiile, ideile și le aduce la cunoștința cititorilor sau a spectatorilor. De asemenea, poate fi un tip de discurs continuu al cărui producător nu așteaptă un răspuns.

În general, el poate fi vorbirea unui singur personaj, in operele epice, sau poate fi specific operelor lirice, în care ia forma confesiunii (în poezia intimă și de idei) sau a descrierii (în poezia descriptivă – pastel).

Se poate vorbi și de un monolog interior, când o ipostaza lirica/un personaj vorbește în gând (cu sine) și de un monolog teatral, când un personaj vorbește singur, pe scenă, în fața spectatorilor.

De cele mai multe ori, monologul este și un mijloc de caracterizare directă sau indirectă a personajelor. Monologul este modul prin care nu doar personajele, ci și oamenii se autodescriu,își expun capacitățile,modurile de a vorbi și de a gândi, pe scurt fiind descrierea unei personalități.