Monte Gariglione
| Monte Gariglione | |
  | |
| Poziția |  Provincia Catanzaro Italia |
|---|---|
| Coordonate | 39°08′25″N 16°39′37″E / 39.140278°N 16.660278°E |
| Suprafață | 608 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT9330114[1] |
Modifică date / text  | |
Monte Gariglione este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 608 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Monte Gariglione este situat la coordonatele 39°08′25″N 16°39′37″E / 39.140278°N 16.660278°E.
Înființare
modificareSitul Monte Gariglione a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 1995 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[2].[3][4]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 4 habitate naturale: Păduri de pin (sub-) mediteraneene cu pini negri endemici, Păduri de fag din Apenini cu Abies alba și păduri de fag cu Abies nebrodensis, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- păsări (1): ciocănitoare neagră (Dryocopus martius)
- amfibieni (2): Bombina pachypus, Salamandrina terdigitata
- mamifere (3): liliac cârn (Barbastella barbastellus), lupul (Canis lupus), liliac comun (Myotis myotis)
- nevertebrate (2): Cordulegaster trinacriae, Cucujus cinnaberinus
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 28 de specii de plante, 4 specii de amfibieni, 6 specii de mamifere, 6 specii de nevertebrate, 5 specii de reptile.[3]
Note
modificare- ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018
- ^ a b DM 12/04/2016 - G.U. 97 del 27-04-2016
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Monte Gariglione”. Accesat în .
- ^ a b „Monte Gariglione”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .