Monte Nero - Monte Bignone
| Monte Nero - Monte Bignone | |
  | |
| Poziția |  Provincia Imperia Italia |
|---|---|
| Coordonate | 43°50′N 7°44′E / 43.84°N 7.73°E |
| Suprafață | 3.388 ha[1]  |
| Cod Natura 2000 | IT1315806[1] |
Modifică date / text  | |
Monte Nero - Monte Bignone este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 3.388 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Monte Nero - Monte Bignone este situat la coordonatele 43°50′31″N 7°43′33″E / 43.841944°N 7.725833°E.
Înființare
modificareSitul Monte Nero - Monte Bignone a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 62 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2017[2].[3][4]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 8 habitate naturale: Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Păduri de stejar alb estice, Păduri de pin mediteraneene cu pini mezogeni endemici, Păduri de Castanea sativa, Peșteri inaccesibile publicului, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee).[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- păsări (56): pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), cucuvea (Athene noctua), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis carduelis), florinte (Chloris chloris), șerpar (Circaetus gallicus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel gulerat (Columba palumbus), cioară neagră (Corvus corone), prepeliță (Coturnix coturnix), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), presură sură (Emberiza calandra), presură de munte (Emberiza cia), presură de grădină (Emberiza hortulana), șoim călător (Falco peregrinus), cinteză (Fringilla coelebs), gaiță (Garrulus glandarius), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), pietrar mediteranean (Oenanthe hispanica), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), ciocănitoarea verde (Picus viridis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), cănăraș (Serinus serinus), țiclete (Sitta europaea), huhurez mic (Strix aluco), graur (Sturnus vulgaris), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de tufiș (Sylvia undata), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), sturz-cântător (Turdus philomelos), pupăză (Upupa epops)
- amfibieni (1): Speleomantes strinatii
- mamifere (2): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (3): Austropotamobius pallipes, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), rădașcă (Lucanus cervus)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 21 de specii de plante, 12 specii de nevertebrate, 5 specii de reptile.[3]
Note
modificare- ^ a b Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în decembrie 2017
- ^ a b DM 07/04/2017 - G.U. 98 del 28-4-2017
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Monte Nero - Monte Bignone”. Accesat în .
- ^ a b „Monte Nero - Monte Bignone”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .