Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea

arie protejată din Italia
Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaProvincia Genova
Italia
Coordonate44°23′14″N 9°27′46″E ({{PAGENAME}}) / 44.387222°N 9.462778°E
Suprafață3.034 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT1331909[1]  Modificați la Wikidata

Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 3.034 ha, integral pe uscat.

Localizare

modificare

Centrul sitului Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea este situat la coordonatele 44°23′14″N 9°27′46″E / 44.387222°N 9.462778°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

modificare

Situl Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 1 specie de plante și 77 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2017[2].[3][4]

Biodiversitate

modificare

Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 17 habitate naturale: Pajiști calaminariene cu Violetalia calaminariae, Pajiști uscate europene, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Peșteri inaccesibile publicului, Formațiuni stabile xerotermofile de Buxus sempervirens pe pante stâncoase (Berberidion p.p.), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de Castanea sativa, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Mlaștini alcaline, Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Păduri de pin mediteraneene cu pini mezogeni endemici, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee).[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • plante (1): Gladiolus palustris
  • păsări (72): uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), Alectoris rufa, fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de luncă (Anthus pratensis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis carduelis), Certhia brachydactyla, florinte (Chloris chloris), erete vânăt (Circus cyaneus), porumbel gulerat (Columba palumbus), cioară neagră (Corvus corone), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), presură sură (Emberiza calandra), presură de munte (Emberiza cia), presură bărboasă (Emberiza cirlus), presură de grădină (Emberiza hortulana), măcăleandru (Erithacus rubecula), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), Fringilla montifringilla, gaiță (Garrulus glandarius), Hippolais polyglotta, capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc cu cap roșu (Lanius senator), câneparul (Linaria cannabina), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), pițigoi sur (Poecile palustris), Prunella collaris, brumăriță de pădure (Prunella modularis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), aușel cu cap galben (Regulus regulus), mărăcinar (Saxicola rubetra), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), sitar de pădure (Scolopax rusticola), cănăraș (Serinus serinus), țiclete (Sitta europaea), scatiu (Spinus spinus), turturică (Streptopelia turtur), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de câmp (Sylvia communis), silvie de tufiș (Sylvia undata), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
  • amfibieni (1): Speleomantes strinatii
  • mamifere (1): lupul (Canis lupus)
  • nevertebrate (2): Euplagia quadripunctaria, rădașcă (Lucanus cervus)
  • pești (1): Telestes muticellus

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 38 de specii de plante, 3 specii de amfibieni, 12 specii de nevertebrate, 3 specii de reptile.[3]

  1. ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018 
  2. ^ a b DM 07/04/2017 - G.U. 98 del 28-4-2017
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Monte Zatta - Passo Bocco - Passo Chiapparino - Monte Bossea”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și

modificare