Gheorghe Stoica
| Gheorghe Stoica | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Moscu Cohn  |
| Născut | Dorohoi, Dorohoi, România |
| Decedat | (76 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ambasador al României în Germania de Est | |
| În funcție – | |
| Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| Deputat al României | |
| Premii | Ordinul Steaua Republicii Socialiste România Ordinul „23 August” Ordinul Muncii Ordinul Tudor Vladimirescu[*] ordinul Victoria Socialismului[*] |
| Partid politic | PCR |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Stoica pe numele său real Moscu Cohn (n. 20 iulie 1900, Dorohoi – d. 10 august 1976, București) a fost un activist și politician comunist român de origine evreiască, unul din fondatorii Partidului Comunist Român (PCR). În Procesul din Dealul Spirii a fost găsit nevinovat.
A fost instructor de partid din comitetul de grevă în timpul grevei de la Atelierele CFR Grivița.[1]
A fost activist în ilegalitate în rândurile Uniunii Tineretului Comunist (UTC), care l-a introdus pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în mișcarea comunistă.
A servit ca ofițer politic în timpul Războiului Civil din Spania.[2] A revenit în România din Spania cu Divizia Horia, Cloșca și Crișan.[3] Gheorghe Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților (1946 - 1948) și deputat în Marea Adunare Națională. După Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965, Gheorghe Stoica a fost numit de Nicolae Ceaușescu ca membru în comisia de anchetă care avea ca scop analiza asasinatului judiciar comis asupra lui Lucrețiu Pătrășcanu în 1954. În acest context și în cadrul luptelor intestine din PCR, Gheorghe Stoica a reprezentat grupul de comuniști care s-au refugiat în URSS în decursul celui de al doilea război mondial și a căror tendință ideologică era mai puțin naționalistă.[4] De asemeni, Gheorghe Stoica a ocupat diferite funcții: șeful organizației de partid pe București, membru al Comitetului Central al PCR, membru în comisia de control a PCR.
A fost membru al CC al PCR/PMR (1948-1974) și al Comitetului Politic Executiv (1968-1974), prim-secretar al Comitetului orășenesc București al PCR/PMR (1950-1953), ambasador în Republica Democrată Germană (1953-1956), ocupând apoi mai multe funcții în aparatul de stat, până în 1969, când a fost numit director general al Direcției Generale pentru Consiliile Populare. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".