Mușchi palatofaringian
| Palatofaringian | |
 | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | musculus palatopharyngeus |
| Origine | palatul dur, aponevroza palatină |
| Inserțiune | cartilajul tiroid |
| p. faringian | |
| Acțiune | ridică faringele și laringele |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1140 |
| TA | A05.2.01.105 |
| FMA | 46666 |
| Termeni anatomici ai mușchilor(en)[traduceți] | |
Mușchiul palatofaringian (latină: musculus palatopharyngeus) sau faringostafilin este un mușchi al capului și gâtului și unul dintre mușchii longitudinali interni ai faringelui. Este menționat și ca unul dintre cei cinci mușchi pereche ai palatului moale.
Structură
modificareCorpul mușchiului palatofaringian intră în constituția anatomică a arcului palatofaringian (stâlpul posterior al vălului palatin).[1] Acesta prezintă la extremitatea sa cranială trei fascicule, iar la extremitatea sa caudală două fascicule. Fasciculele craniene sunt unul tubar (salpingofaringian), unul pterigoidian (pterigofaringian) și altul principal (palatofaringian).[1] Fasciculele caudale sunt unul tiroidian și altul faringian.[1]
Palatofaringianul constă în principal din fibre rapide (tip II), permițând contracția rapidă a mușchiului, dar făcându-l mai susceptibil la oboseală, dacă este necesară contracția acestuia pe perioade îndelungate de timp.[2]
Inserții
modificareFasciculul tubar se inseră pe marginea inferioară și extremitatea medială a cartilajului trompei lui Eustachio.[1] Fasciculul pterigoidian se inseră pe cârligul lamei mediale a procesului pterigoid (hamulus), iar fasciculul palatin se inseră pe fața posterosuperioară a aponevrozei palatine și pe septul vălului palatin.[1] Fasciculele inferioare se inseră astfel: fasciculul tiroidian pe marginea dorsală a lamelor cartilajului tiroid, iar fasciculul faringian se formează din fibre musculare ce vin de pe fața posterioară a faringelui.[1]
Inervație
modificarePalatofaringianul este inervat de plexul faringian derivat din nervul accesor și ramura faringiană a nervului vag.[3]
Funcție
modificareEste un constrictor al istmului nazofaringian prin apropierea celor două arcuri palatofaringiene.[1] Este un ridicător al laringelui și al faringelui în timpul deglutiției.[1] Prin fasciculul său tubar contribuie la dilatarea trompei lui Eustachio și la ventilarea casei timpanului.[1]
Note
modificare- ^ a b c d e f g h i Sorin Bolintineanu; et al. (). „Peretele posterior al cavității bucale: Vălul palatin”. Anatomia omului (PDF). VI: Cap și gât. Timișoara: Editura „Victor Babeș”. p. 183. ISBN 978-606-786-081-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ en Per S. Stål, Rolf Lindman (august 2000). „Characterisation of human soft palate muscles with respect to fibre types, myosins and capillary supply”. Journal of Anatomy. 197: 275–290. doi:10.1046/j.1469-7580.2000.19720275.x. PMID 11005719.
- ^ en J. Anthony Seikel, Douglas W. King, David G. Drumright. „Physiology of Phonation”. Anatomy & Physiology for Speech, Language, and Hearing (ed. a 4-a). Clifton Park, NY: Delmar. p. 356. ISBN 978-1-4283-1223-4. LCCN 2009924509.