Munții Brețcului sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Zârna, având 1.603 m.

Breucii (în greacă Βρεῦκοι) au fost membrii unui mic trib de iliri care au migrat în vecinătatea actualului Brčko din Bosnia și Herțegovina. După cucerirea romană în secolul I î.Hr., mulți breuci au migrat și s-au stabilit în Dacia, unde o localitate numit Bereck sau Brețcu, un râu (râul Brețcu) și un munte (Munții Brețcului) din România de astăzi au fost numite după ei.[1]

  1. ^ Kiss Lajos: Földrajzi nevek etimológiai szótára Akadémiai Kiadó, Budapest 1978 ISBN: 963 05 1490 7 103. oldal Bereck-szócikk

Vezi și

modificare