Mutarea clădirilor și structurilor
Mutarea clădirilor și structurilor este un proces prin care o structură imobilă, un edificiu, este mutat la propriu dintr-un loc în altul. Există două modalități de a realiza mutarea: demontarea structurii și reasamblarea ei la destinație sau mutarea structurii în întregime. În cel de-al doilea caz structura este ridicată puțin și împinsă pe niște șine introduse temporar sub ea, operație denumită în limbaj tehnic translatare (deplasare prin translație).
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/6/6e/Mutarea_blocului_A2_din_Alba_Iulia.jpg/300px-Mutarea_blocului_A2_din_Alba_Iulia.jpg)
În România, unul din cele mai notorii cazuri este mutarea blocului locativ A2 din Alba Iulia, pentru a face loc Bulevardului Transilvaniei, pe direcția căruia acesta era construit. Blocul mutat avea 80 de apartamente, o greutate de 7.600 de tone, lungimea de 100 de metri, înălțimea de 17 metri și lățimea de 12 metri. Operațiunea de mutare a avut loc la data de 27 mai 1987 , iar procesul a fost mai complex, constând din secționarea în două a blocului și mutarea pe diagonală prin translație a ambelor tronsoane, pe o axă înclinată de 33 de grade, 50 minute și 40 de secunde. Procesul de mutare a durat 5 ore și 40 de minute și a fost realizat fără a evacua locatarii din casele lor, iar în urma mutării celor două tronsoane ale blocului, distanța dintre ele a devenit de 55,75 metri.[1] Mutarea a fost o alternativă pentru demolare(en)[traduceți] și a avut loc la inițiativa și sub coordonarea prof. dr. ing. Eugeniu Iordăchescu, care de-a lungul carierei sale a mutat 29 de clădiri, dintre care 13 sunt biserici sau mănăstiri.[2]
Un alt caz de mutare a unui edificiu din România, poate cel mai celebru, datorită atât impactului asupra opiniei publice cât și dificultăților de ordin tehnic, a fost mutarea bisericii Mănăstirii Mihai Vodă de pe dealul pe care fusese ctitorită de Mihai Viteazul într-un nou amplasament (restul construcțiilor, inclusiv cele care adăposteau Arhivele Statului, fiind demolate în vederea construirii Casei Poporului). Operația în sine a constat în translarea în pantă a bisericii, pe o distanță de 289 m pe orizontală și 6,2 m pe verticală, de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor nr. 2 și până în locul în care se află în prezent, Strada Sapienței nr. 4, în apropierea malului Dâmboviței.[3] Această realizare tehnică a fost considerată la vremea respectivă (1985) o performanță deosebită, meritele principale revenindu-i șefului de proiect, inginerul Eugeniu I. Iordănescu.[4]
O altă biserică mutată a fost biserica Pătru Iacob din Reșița, urmând ca pe amplasamentul bisericii să fie construite blocuri. Proiectul translației a fost realizat de Institutul "Proiect" București.Translarea a început vineri, 11 octombrie1985, cu o viteză medie de 2.50 m pe oră pe o pantă de 2%. Biserica a fost mutată 53 de metri. [5] Translarea a fost filmată de către Doru Marcu de la cineclubul "Optic "76" pe pelicula de 16mm. În final, alături de Ștefan Copia și Oswald Ruzicska (cineclubul "Optic '76") a fost realizat un material de 45 de minute. În 2016 sunt recuperate aproximativ 7 minute din materialul original care au fost digitizate de Muzeul Cineastului Amator.
Alte clădiri și structuri notabile mutate sunt Marble Arch(en)[traduceți] din Londra, Gem Theatre(en)[traduceți] și Century Theatre(en)[traduceți] din Detroit, Farul Belle Tout(en)[traduceți] de lângă Eastbourne, Farul capului Hatteras(en)[traduceți] din Buxton, Carolina de Nord, Colosul lui Ramses al II-lea(en)[traduceți] din Memphis, Egipt, Hamilton Grange National Memorial(en)[traduceți] din New York City (mutat de două ori), ș.a.
Note
modificare- ^ FOTO Jocul de cuburi în Epoca de Aur: Ruperea în două și mutarea unui bloc cu 80 de apartamente din Alba Iulia, adevarul.ro
- ^ „Mutarea blocului A2 din Alba Iulia, cu 80 de apartamente, în greutate de 7.600 de tone”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Silvia Colfescu, București. Ghid turistic, istoric, artistic, Editura Vremea, București, 2007, p. 147
- ^ Claudia Tița-Mircea, Biserica Mănăstirii Mihai Vodă; monumentele Bucureștiului istoric, ASA, București, 2006, p. 19
- ^ Jurma, Gheorghe (). „Prima translație la Reșița”. Flamura.