Napoléon Victor Bonaparte

Victor
Prinț Napoléon
Date personale
Nume la naștereNapoléon Victor Jérôme Frédéric
Născut18 iulie 1862
Palais Royal, Paris
Decedat (63 de ani)
Bruxelles
Înmormântatchapelle Impériale d'Ajaccio[*][[chapelle Impériale d'Ajaccio (chapel located in Corse-du-Sud, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiNapoléon Joseph Charles Paul Bonaparte
Prințesa Maria Clotilde a Savoiei
Frați și suroriMaria Letizia Bonaparte Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Clémentine a Belgiei
CopiiPrințesa Marie-Clotilde
Prințul Louis
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriLe Prince Napoléon[*][[Le Prince Napoléon (titre de courtoisie)|​]]
prétendant bonapartiste au trône de France[*][[prétendant bonapartiste au trône de France |​]]
Familie nobiliarăCasa de Bonaparte
Șeful Casei de Bonaparte
Domnie1 iunie 1879 – 3 mai 1926
PredecesorNapoléon al IV-lea Eugene
SuccesorNapoléon al VI-lea Louis

Victor, Prinț Napoléon, al 4-lea Prinț de Montfort (Napoléon Victor Jérôme Frédéric Bonaparte; n. 18 iulie 1862 - d. 3 mai 1926) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței din 1879 până la moartea sa în 1926. A fost cunoscut sub numele de Napoléon al V-lea de către susținătorii săi.

Biografie

modificare

Primii ani

modificare
 
Prințul Victor copil

S-a născut la Palatul Regal din Paris în timpul celui de-Al Doilea Imperiu Francez ca primul copil al Prințului Napoléon și a soției acestuia, Prințesa Maria Clotilde de Savoia, fiica lui Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. Curând au urmat doi frați mai mici: Prințul Louis (1864–1932) și Maria Letizia Bonaparte (1866–1926), care mai târziu a devenit Ducesă de Aosta.

La momentul nașterii sale era al treilea în linia de succesiune la tronul Franței după Prințul Imperial și tatăl său. Imperiul a luat sfârșit în 1870 cu abdicarea împăratului Napoleon al III-lea al Franței.

Moștenitor Bonaparte

modificare

A fost numit șef al casei Bonaparte la vârsta de 18 ani prin testamentul lui Prițului Imperial, care a murit în 1879. Astfel a devenit Napoleon al V-lea pentru susținătorii săi, deși Prințul Louis, fratele său mai mic, care era colonel în Garda Imperială Rusă era preferat de cei mai mulți bonapartiști.[2]

Decizia Prințului Imperial de a trece peste tatăl Prințului Victor a dus la tensiuni în relația tată-fiu. În mai 1886 Republica Franceză a expulzat prinții fostelor dinastii guvernatoare și astfel Prințul Victor a părăsit Franța plecând în exil în Belgia.[3]

Afacerea Dreyfus

modificare

În momentul decesului președintelui Félix Faure, în timpul afacerii Dreyfus un număr de facțiuni politice au încercat să profite de perioada tulbure și Prințul Victor a anunțat o delegație din partea comitetului imperialist că va lua măsuri pentru a restabili Imperiul francez când va simți că timpul este favorabil. Pentru a realiza acest lucru, el a anunțat că se va plasa în capul mișcării, împreună cu fratele său Louis.

Ducele de Orléans, pretendentul rival la tron, a avut de asemenea, forțe disponibile și au fost gata să treacă frontiera franceză în același timp cu forțele bonapartiste. În final A Treia Republică Franceză a supraviețuit uneia dintre cele mai grave crize ale sale.[2]

 
Prințul Victor Bonaparte și soția sa, Prințesa Clémentine a Belgiei.

La 10 noiembrie/14 noiembrie 1910, la Moncalieri, Prințul Victor s-a căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei (1872–1955), fiica cea mică a regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a Marie Henriette de Austria. Cuplul a avut doi copii:

Prințul Victor a murit la 3 mai 1926 la Bruxelles la vârsta de 63 de ani. A fost succedat ca șef al Casei Bonaparte de singurul său fiu, Prințul Louis.

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b The Great Round World. Universe Publishing company. . 
  3. ^ Israel Smith Clare (). Library of Universal History. R. S. Peale, J. A. Hill.