Deschide meniul principal
Negocieri pentru acordul privind programul nuclear iranian


Negocierea este o discuție între doi sau mai mulți parteneri, un proces de comunicare structurat, prin care părțile rezolvă diferențele și conflictele care există între ele, încercând să găsească soluții acceptate de toți cei implicați. Este o comunicare interpersonală sau intergrup care are loc pentru ca o decizie afectează și alte părți sau pentru că este nevoie de rezolvarea unei dispute. Este un proces dificil care necesită însușirea unor tactici bine definite și abilități de comunicare.


EtimologieModificare

Termenul de "negociere" provine din limba latină "negotium" (afacere, ocupație). Negocierea este definită ca o desfășurare de convorbiri între părți pentru soluționarea unei dispute, un schimb de păreri asupra unor probleme politice, nelitigioase, încheiere de acorduri sau tratate, reglementarea diferendelor, crearea unor organe internaționale.

Procesul de negociereModificare

Premiza presupune existența unor interese comune și divergente, dorința părților de conclucrare sau abordare pașnică a divergenței, acceptarea voluntară a modalității de rezolvare a divergenței, obiectivul negocierii fiind un rezultat reciproc avantajos. Actorii negocierii pot fi statele, orgnanizatiile internaționale guvernamentale și non-guvernamentale și societățile transnaționale precum corporațiile.

Negociatorii trebuie să aibă următoarele calități: să înțeleagă pozițiile și argumentele celeilalte părți, să aibă simțul momentului și timpului, să aibă spirit de cooperare și flexibilitate, să cunoască problema și să aibă soluția de a defini soluția în termeni hotărâți, expliciți și articulati.



Clasificare și metodeModificare

Negocierile pot fi politice, militare, economice și culturale. Părțile implicate pot fi bilaterale sau multilaterale și pot fi la nivel de experți, înalți funcționari sau la nivel înalt.

Tipurile de obiective pot fi acordurile de prelungire, de extensiune (lărgirea prevederilor), normalizare (încetarea ostilităților), distribuție (împărțire de influență, dominație, resurse, teritorii), și inovație (noi obligații, noi instituții, noi activități).

Pot există mai multe metode de negociere: logice (pregătirea negocierii, pre-negocierea, negocierea propriu-zisă, realizarea acordului și post-negocierea), metodă simulării prin crearea unui model concret sub formă simulării unei situații internaționale și metodele matematice (jocurile cu suma nulă și nenula, jocuri cu două sau mai multe persoane, finite și repetate, și jocuri cu o soluție și soluții multiple).

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Caută „negociere” în Wikționar, dicționarul liber.