Neopterigieni
Neopterigienii sau neopterigii, peștii superiori (Neopterygii) (din greaca neo = nou + pteryx = aripioară, înotătoare) sunt un grup de pești osoși, care include 2 infraclase: holosteenii și teleosteenii, cu aproximativ 27 000 de specii. Au apărut pentru prima dată în permianul superior. S-au extins inițial în triasic și jurasic și apoi s-au extins mai pe larg în cretacicul superior.
Neopterigienii Fosilă: Permian - Holocen | |
---|---|
Lepisosteus | |
Biban (Perca fluviatilis) | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Subîncrengătură: | Vertebrata |
Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
Nanoîncrengătură: | Pisces |
Supraclasă: | Osteichthyes |
Clasă: | Actinopterygii |
Subclasă: | Neopterygii Regan, 1923 |
Infraclase | |
Modifică text |
Particularități anatomice
modificare- Scheletul este de obicei osos.
- Înotătoarea caudală este de obicei homocercă.
- Numărul radiilor din înotătoarea dorsală și înotătoarea anală sunt egale cu numărul pterigoforelor (= piese scheletice articulate pe care se inserează, la pești, radiile înotătoarelor impare).
- Operculul prezintă și un interopercular.
- Clavicula din centura scapulară este absentă sau redusă la o placă mică lateral de cleitru.
- Solzii sunt cicloizi, ctenoizi, foarte rar ganoizi sau absenți. Solzii sunt lipsiți de cosmină.
- Maxilarul și preopercularul nu sunt în contact cu palatopătratul.
- Maxilarul mobil.
- Pătratojugalul formează un sprijin pentru osul pătrat.
- Simplecticul este prezent.
Clasificarea
modificareNote
modificare
Bibliografie
modificare- S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.
- Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.