Nestor Ivanovici Mahno
Machno.jpg
Date personale
Născut26 octombrie / 8 noiembrie 1888
Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina)
Decedat6 iulie 1934
Paris, Franța
ÎnmormântatCrématorium-columbarium du Père-Lachaise[*][1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgafia Kuzmenko
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ReligieAteism
OcupațieRevoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral
Batko
În funcție
5 ianuarie 1919 – 28 august 1921

PremiiOrdinul Steagul Roșu
Partid politicAnarho-comunism

Nestor Ivanovici Mahno (Нестор Іванович Махно, Нестор Иванович Махно; n. ,[2] Huleaipole, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța[3]) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.

Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca Armata Verde sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 și o cavalerie de 20.000 a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 millioane de locuitori. El a fost combatat și de țaristi dar și de armata roșie ale bolșevicilor și de Gărzile Roșii, a organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei, fiind nici capitaliste, nici comuniste. [4][5] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[6] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[7]


TinerețeaModificare

 
Nestor Mahno în 1909

Nestor Mahno s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus apoi Regiunea Zaporoje, Ucraina.[8][9] El a fost cel mai mic dintre cinci copii botezat pe 27 noiembrie (stil vechi) / 8 noiembrie (stil nou) 1888, iar nașterea a fost înregistrată în1889.

Tatăl lui a murit când el avea zece luni.[10] Orfanul a muncit de la șapte ani.[10] Cu opt a intrat în școala primară, pe care a urmat-o numai iarna.[10] Cu doisprezece a muncit la culaci.[10]

Cu 17 ani a fost zugrav, apoi turnător la und atelier metalurgic.[10] Nestor Mahno a fost atras în revoluția.[10] din 1905.[10] În 1906, Mahno s-a alăturat organizației anarhiste, [8] a fost arestat, judecat și achitat în 1906, din nou arestat 1907 și eliberat din lipsă de dovezi.[10] A treia oară arestat în 1908, după infiltrarea unui agent [10] În 1910, Mahno a fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată la închisoare pe viață în penitenciarul Butîrskaia din Moscova[10] unde a fost influențat de colegul Piotr Arșinov.[10][11][12] Mahno a fost eliberat după Revoluția din Februarie 1917.[11]


Organizarea mișcării țărăneștiModificare

NoteModificare

  1. ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*], p. 61  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Yekelchyk 2007, p 80.
  5. ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272. 
  6. ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X. 
  7. ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
  8. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 111. ISBN 0691006091. 
  9. ^ Alexandre Skirda (). Nestor Makhno: Anarchy's Cossack. AK Press. p. 17. ISBN 1902593685. 
  10. ^ a b c d e f g h i j k Makhno, Nestor, 1889-1934 Libcom
  11. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 112. ISBN 0691006091. 
  12. ^ Edward R. Kantowicz (). The Rage of Nations. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 173. ISBN 0802844553.