Ioan Potcoavă
Ioan Potcoavă sau Nicoară Potcoavă[1] (n. ? – d. , Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania) a fost domn al Moldovei între 18 noiembrie și decembrie (între 28 și 30) 1577.[2] A fost frate după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz.
Ioan al IV-lea (Ioan Potcoavă) | |
Domn al Moldovei | |
---- | |
Date personale | |
---|---|
Decedat | 16 iunie 1578 Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania |
Înmormântat | Kaniv |
Cauza decesului | decapitare |
Frați și surori | Alexandru Potcoavă |
Ocupație | Pretendent la tron |
Apartenență nobiliară | |
Domn al Moldovei | |
Domnie | 18 noiembrie – decembrie 1577 |
Predecesor | Petru Șchiopul |
Succesor | Petru Șchiopul |
Modifică date / text |
Nume
modificareÎnainte de domnie a fost cunoscut printre cazacii din Ucraina ca Ivan Serpeaha, poreclit Pidkova (Potcoavă), datorită forței sale fizice care îi permitea să rupă sau să îndoaie o potcoavă de fier. Nunțiul papal din Polonia, Laureo, îl descrie la 1578: El, după cât mi se spune, de acei care l-au văzut, e de vârstă între treizeci și cinci și patruzeci de ani, blond, frumos și poartă, cum e obiceiul voievozilor moldoveni, o barbă foarte lungă: i se zice Podkowa, care în polonă înseamnă potcoavă, fiind atât de voinic, încât cu mâinile rupe o potcoavă.[3][4] Cronica ucraineană spune: pe acest Ioan, cazacii zaporojeni îl numiră Potcoavă, deoarece el îndoia cu puterea lui potcoave de cai, în fața lor.[5]
În folclorul ucrainean apare și cu numele de Ivasenko Serpeaha, Serpeaha fiind reproducerea numelui său armenesc Serpega, care în spațiul polon apare ca Seripcov sau Serepcovici.[6][7]
Numele său armenesc de botez a fost Carabied sau Garabet[8], dar a avut și un prenume românesc Nicoară care apare consemnat în legătură cu moartea sa în registrele orașului Liov: Nikora Podkowa.[9]
Domnie
modificareÎnainte de domnie a fost hatmanul cazacilor de la Praguri. Vitejia lui l-a făcut idolul popoarelor vecine. L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul, care fusese chemat la domnie de boierime, însă turcii nu l-au recunoscut ca domn (Nicoară era pe jumătate armean și frate cu rebelul Ioan Vodă) și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva lui. În final, turcii au trimis în Moldova o oaste având în frunte mai mulți pași (din Silistra, Nicopol, Vidin și Bender), precum și un detașament de oaste muntenească, care îl înving și îl ucid pe Ioan Potcoavă la 1 ianuarie 1578, reîntronându-l pe Petru Șchiopul.[10] Conform altor surse, Ioan Potcoavă a fost luat prizonier de către polonezi și dus la Liov), unde a fost decapitat la 16 iunie 1578.[11]
Ulterior, Ioan Potcoavă (sau Ioan Pidkova, cum îi spun ucrainenii) a devenit un erou popular, amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru.[12]
Note
modificare- ^ Vedeți romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu
- ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 713.
- ^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XXXIV și nota 4.
- ^ Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, II, București, p. 154.
- ^ Mihail Dan, Știri privitoare la istoria Țărilor Române în cronicile ucrainiene, în „Studii și materiale de istorie medie”, București, Brăila, II (1957), p. 284.
- ^ Legenda Serpegăi, în „Anuarul Institutului de Istorie din Iași”, I (1936), voi. III, p. 81-82.
- ^ Magdalena László-Kuțiuk, Exotica limitrofă. Studii comparate româno-ucrainiene, București, 1997, p. 78-84.
- ^ Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ed. a II-a. București, 1966, p. 27.
- ^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București, p. XI, XXXIV și nota 3.
- ^ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, vol. V, 1925, pp. 109-110.
- ^ Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 718.
- ^ Claudiu Padurean, Cum a ajuns Nicoară Potcoavă idolul ucrainenilor Arhivat în , la Wayback Machine., România liberă, 23 decembrie 2011.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Predecesor: Petru Șchiopul |
Domn al Moldovei 1577 |
Succesor: Petru Șchiopul |