Nicolò Capocci
| Cardinal | |
 Nicolò Capocci al Bisericii Catolice | |
 | |
| Născut | sfârșitul secolului XIII |
| Hirotonit preot |
|
| Consacrat episcop |
|
| Consacrat arhiconsacrat |
|
| Consacrat patriarh |
|
| Elevato arhiepiscop |
|
| Elevato patriarh |
|
| Funcții desfășurate | |
| Proclamat cardinal |
1350 de Papa Clement VI |
| Decedt | |
| Cardinal Titlu de cardinal Colegiul cardinalilor · Consistoriu Toți cardinalii
| |
Nicolò Capocci[1] (n. sfârșitul secolului XIII - d. 26 iulie 1368, Montefiascone) a fost un cardinal italian.[2]
A studiat dreptul la Universitatea din Perugia; mai târziu, în 1362, a fondat acolo Collegium Gregorianum (mai târziu numit Sapienza vecchia).
A fost propus ca episcop de Utrecht în 1341, însă numirea, fiind într-o situație de conflict, a durat doar un an. El a fost în Spania ca episcop de Urgel, 1348-1351. A acționat ca legat papal în Franța, încercând să facă pace cu englezii. În 1356 a fost acolo cu Hélie de Talleyrand-Périgord, chiar înainte de bătălia de la Poitiers.[3] S-a certat cu Talleyrand, mai târziu în acel an, și a funcționat independent de Paris.[4] El a fost în Anglia în iunie 1357, înapoi cu Talleyrand.[5] La jumătatea anului 1358, legații și papa Inocențiu al VI-lea au deznădăjduit la un tratat eficient[6]: eșecul total al celei mai lungi misiuni papale de pace a secolului al XIV-lea.[7]
Note modificare
- ^ Niccola Capocci, Niccolo Capocci, Niccolò dei Capocci, Nicolò Capocci, Niccolà di Capoccia, Nicolas Capucci, Nicholas de Caputio.
- ^ Din 1350 cu titlul de San Vitale, iar din 1361 ca episcop de Frascati.
- ^ Jonathan Sumption, The Hundred Years War II (1999), p. 231.
- ^ Sumption, p. 263.
- ^ Sumption, p. 290.
- ^ Sumption, p. 374.
- ^ Sumption, p. 385.