Nicolae M. Condiescu

militar și scriitor român
Nicolae M. Condiescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Nicolae Matei Condiescu (n. , Craiova, România – d. , București, România) a fost un general și scriitor român, membru de onoare (1938) al Academiei Române.

Membru de onoare al Academiei Române

Biografie

modificare

Urmează clasele primare, 3 clase la Liceul Carol I (1891-1894) și Școala Fiilor de Militari (1900) din Craiova, apoi Școala de Ofițeri (1902) și Școala Superioară de Război (1912-1914) din București.

A participat la campania din Bulgaria (1913).

Nicolae M. Condiescu a participat la Războiul de reîntregire națională între anii 1916-1918. A activat ca ministru al armatei între anii 1930-1931 iar ca scriitor a fost ales președinte al Societății Scriitorilor Români [1][nefuncțională]

Funcții deținute

modificare
  • 1915 - Comandant al Școlii Ofițerilor de Rezervă din București.
  • 1916-1918 - A activat în Marele Cartier General.
  • 1920 - A fost numit adjutant regal al prințului Carol al II-lea însoțindu-l într-o călătorie în jurul lumii.

Grade militare

modificare
  • 1916 - maior.
  • 1917 - locotenent colonel.
  • 1920 - colonel.
  • 1926 - demisionat din armată.
  • 1933 - general de brigadă în rezervă.

Funcții civile

modificare
  • 1922 - Membru al Societății Scriitorilor Români;
  • Membru al Societății Regale de Geografie;
  • 1931 - Președinte al Consiliului de Administrație al Radiodifuziunii Române;
  • 1932 - Secretar general al Fundațiilor Culturale Regale;
  • Președinte de onoare al Societății Scriitorilor Olteni.
  • 1935, 1938 - Președinte al Societății Scriitorilor Români;
  • 1939 - Bibliotecar al palatului

Funcția de conducere pe care a avut-o în cadrul Fundațiilor Culturale Regale i-au permis generalului N. M. Condiescu să susțină financiar unii scriitori români care se confruntau în acea vreme cu dificultăți financiare.[2] Unul dintre aceștia a fost Mircea Eliade, care o ducea greu în acei ani și căruia Condiescu s-a oferit în martie 1939 să-i cumpere „cărți literare și științifice de o sumă mai mare”.[2] Eliade i-a scris o scrisoare în care îi mulțumea pentru că nu a lăsat „niciodată scriitorii să se degradeze până la cerșetorie și să moară de foame și de oftică” și îi descria situația dificilă în care se afla, similară cu cea a multor intelectuali români din perioada interbelică: „Eu nu mai am nimic de adăugat la tot ce ști D-ta, decât că mi-am plătit chiria cu o poliță care expiră la 20 martie, că masa mi-o plătesc prietenii, că boala mea nu e complet vindecată, că umblu în zdrențe – și, în plus, că am în brațe revista «Zalmoxis» al cărei preț s-a urcat la 80.000 lei, și pe care demnitatea mea de cărturar român mă obligă s-o scot, chiar dacă ar trebui să-mi vînd biblioteca.”.[2]

  • Debutează în 1895, în Revista idealistă din Craiova.
  • Impresiuni din călătoria în jurul pămîntului, vol. II. Indiile, Fundația culturală „Principele Carol”, București, 1923; o nouă ediție revăzută a apărut, într-un singur volum, în 1936 și 1937, pp. 127–194.[3]
  1. ^ http://www.dej.biz/aniversari_20_10_2008?mini=calendar/2010/4/all&
  2. ^ a b c Nicolae Florescu, „Mircea Eliade – între literatură și știință”, în Tribuna, anul XXVI, nr. 8, 25 februarie 1982, p. 8.
  3. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare