Nitrurare
Nitrurarea este tratamentul termochimic prin care suprafața materialului este îmbogățită în azot, cu scopul îmbunătățirii caracteristicilor de exploatare. Tratamentul de nitrurare este caracteristic oțelurilor, dar există și rezultate în domeniul titanului, aluminiului și molibdenului. Nitrurarea și variante ale ei este caracteristică produselor din industria auto, solicitate intens la forțe ridicate de contact, precum și frecare intensă.[1][2]
Variante ale nitrurării modificare
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Există 3 variante răspândite ale nitrurării:
- nitrurarea în gaze
- nitrurarea în săruri
- nitrurarea în plasmă sau ionică
Nitrurarea în gaze folosește atomii liberi de azot eliberați de disocierea amoniacului pe suprafața materialului de nitrurat, care difuzează în suprafața materialului de nitrurat. Nitrurarea în săruri folosește capacitatea unor săruri în fază lichidă (topite) de a elibera atomi liberi de azot, care difuzează în suprafața materialului
Note modificare
- ^ Meka, S.R.; Chauhan, A.; Steiner, T.; Bischoff, E.; Ghosh, P.K.; Mittemeijer, E.J. (). „Generating duplex microstructures by nitriding; nitriding of iron based Fe–Mn alloy”. Materials Science and Technology: 1743284715Y.000. doi:10.1179/1743284715Y.0000000098
.
- ^ Kunst, Helmut; Haase, Brigitte; Malloy, James C.; Wittel, Klaus; Nestler, Montia C. (), „Metals, Surface Treatment”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH
