Nostalgia (film)

film din 1983 regizat de Andrei Tarkovsky
Nostalgia
Rating
Titlu originalNostalghia
Gendramă  Modificați la Wikidata
RegizorAndrei Tarkovski  Modificați la Wikidata
ScenaristTonino Guerra
Andrei Tarkovski  Modificați la Wikidata
ProducătorDaniel Toscan du Plantier[*]  Modificați la Wikidata
DistribuitorNetflix
Fandango at Home[*][[Fandango at Home (digital video store and streaming service)|​]]  Modificați la Wikidata
Director de imagineGiuseppe Lanci[*][[Giuseppe Lanci (Italian cinematographer)|​]][1]  Modificați la Wikidata
MontajAmedeo Salfa[*][[Amedeo Salfa (Italian film editor)|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaClaude Debussy  Modificați la Wikidata
CostumeLina Nerli Taviani[*][[Lina Nerli Taviani (Italian costume designer)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieOleg Iankovski
Erland Josephson[*][[Erland Josephson (Swedish actor and author (1923-2012))|​]]
Domiziana Giordano[*]
Delia Boccardo[*]
Milena Vukotic[*]
Laura De Marchi[*][[Laura De Marchi (actriță italiană)|​]]
Rate Furlan[*]
Elena Magoia[*][[Elena Magoia (actriță italiană)|​]]
Piero Vida[*][[Piero Vida (actor italian)|​]]
Raffaele Di Mario[*][[Raffaele Di Mario (actor italian)|​]]
Maria Cumani Quasimodo[*][[Maria Cumani Quasimodo (Italian actor and poet (1908-1995))|​]][2]  Modificați la Wikidata
Premieramai 1983[3]
(Germania)[4]
(Festivalul Internațional de Film de la Cannes)[5]
(Italia)[5]
(Festivalul de Film de la New York)[5]
(Statele Unite ale Americii)[5]  Modificați la Wikidata
Durata121 min.  Modificați la Wikidata
Țara Italia
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiRoma[6]
Bagno Vignoni[*][[Bagno Vignoni (human settlement)|​]][6]  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba italiană
limba rusă  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Cannes pentru cel mai bun regizor (Andrei Tarkovski, )  Modificați la Wikidata
Buget500.000 de liră sterlinăi  Modificați la Wikidata
Prezență online

Nostalgia este un film de Andrei Tarkovsky.

Detalii tehnice

modificare
  • Durata: 126 min.
  • Perioada producerii: 1981-1983.
  • Anul difuzării: 1983. Color cu secvențe în alb / negru.
  • Scenariul: Andrei Tarkovski, Tonino Guerra.
  • Imaginea: Giuseppe Lanci.
  • Decorurile: Andrea Crisanti.
  • Muzica: Claude Debussy, Giuseppe Verdi, Richard Wagner, Ludwig van Beethoven.
  • Asistenți de regie: Norman Mozzato, Larisa Tarkovskaia.
  • Montajul: Amedeo Salfa, Erminia Marani.
  • Sunetul: Danilo Moroni.
  • Director de producție: Francesco Casati.
  • Cu: Oleg Iankovski (Andrei Gorceakov), Domiziana Giordano (Eugenia), Eriand Josephson (Domenico), Patrizzia Terreno, Laura de Marchi, Delia bocardo, Milena Vukotic.
  • Producător: R.A.I. RETE 2, Opera Film, Șovin Film (U.R.S.S.).

Sinopsis

modificare

Un scriitor rus, Gorceakov, pleacă pe urmele unui compatriot, un muzician exilat în Italia secolului al XVIII-lea, în scopul scrierii biografiei acestuia. Ajutat de o traducătoare, Eugenia, cu care consumase o poveste de dragoste, el parcurge Italia de nord, de la Roma la Arezzo. Dorul de casă, de Rusia natală macină sufletul lui Gorceakov, paralizându-i orice putere de acțiune, dar și inițiativa de întoarcere acasă. Peregrinările lui alternează între o capelă pictată de Piero della Francesca, Roma și zona piscinei termale a Sfintei Catherina, în care pensionarii hotelului din apropiere vin să se scalde. În acest loc Gorceakov îl descoperă pe Domenico, fost profesor de matematică, un mistic aproape nebun, care meditează la sensul existenței. Cei doi împărtășesc convingeri comune asupra tragediei civilizației; în plus, simplitatea sufletească a lui Domenico îi dă curajul de a acționa. Împrietenindu-se, Domenico îl ajută pe Gorceakov să-și depășească nesiguranța interioară și îi dezvăluie taina unui ritual expiator. Apoi pleacă la Roma pentru a-și da foc, demonstrativ, în piața Capitoliului; în timp ce se stropește cu benzină pe statuia lui Marc Aureliu, Domenico predică mulțimii impasibile adunate la „spectacol" despre sensul uitat al existenței, despre alienarea și lipsa de credință în care s-a afundat omenirea. Ascultând sfatul lui Domenico, Gorceakov traversează bazinul toscan, ținând o lumânare aprinsă în mâini. Ritualul e repetat cu răbdare, până când scriitorul reușește să atingă peretele opus al piscinei, păstrând flacăra aprinsă. Gorceakov își depășește starea de neputință interioară, dar rămâne prizonier al exilului.