Nostra Aetate

Nostra Aetate (în traducere din latină, „În vremea noastră”) este declarația privind relațiile Bisericii cu religiile necreștine dată de al Doilea Conciliu de la Vatican. Adoptată cu 2.221 de voturi pentru și 88 împotrivă, exprimate de episcopii adunați, această declarație a fost promulgată la 28 octombrie 1965 de papa Paul al VI-lea.

Sumarul textului final

Introducere
Hinduși, budiști și alte religii
Musulmani
Evrei
Concluzii

Declarația începe cu o descriere a unității originii tuturor oamenilor și cu afirmarea credinței că toți se întorc la Dumnezeu; și astfel scopul lor este același. Introducerea descrie întrebările veșnice pe care omul și le-a pus de la începuturi, și felul cum diverse religii au încercat să le dea răspuns. Printre aceste răspunsuri, sunt amintite cele date de hinduși, budiști și de membrii altor credințe acestor întrebări filosofice. Se punctează dorința Bisericii Catolice de a accepta unele adevăruri existente în alte religii, în măsura în care ele reflectă învățăturile catolice și în care pot conduce sufletul omului la Hristos.

Partea a treia continuă afirmând că Biserica Catolică îi privește cu stimă pe musulmani, și arată punctele pe care Islamul le are în comun cu creștinismul și catolicismul: venerarea unui singur Dumnezeu, creatorul cerului și al Pământului, atotputernic și milostiv, care a vorbit oamenilor; respectul musulmanilor pentru Avraam și pentru Maria, și marele respect pe care îl au pentru Isus, pe care îl consideră a fi profet, dar nu Dumnezeu. Sinodul a cerut tuturor catolicilor și musulmanilor să uite de ostilitățile și diferențele lor și să lucreze împreună pentru înțelegere reciprocă.

Partea a patra vorbește despre legătura dintre oamenii „Noului Legământ” (creștinii) și cei ai „legământului lui Avraam” (credincioșii mozaici). Se afirmă că deși autoritățile evreiești din vremea respectivă au cerut moartea lui Isus, nu pot fi învinuiți pentru aceasta toți evreii din acea vreme, și cu atât mai puțin evreii din vremea noastră, repudiind astfel orice acuzație colectivă de deicid; „evreii nu trebuie prezentați ca fiind respinși sau blestemați de Dumnezeu”. Declarația deplânge toate manifestările de antisemitism.

Partea a cincea afirmă că toți oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și că este împotriva învățăturilor Bisericii să se facă discriminări, să se urască sau să se hărțuiască orice persoană și orice grup de persoane pe baza culorii pielii, rasei, religiei, condițiilor de trai și așa mai departe.

Receptarea declarației

Textul declarației Nostra Aetate nu a fost acceptat de clericii tradiționaliști care din acest motiv s-au rupt de Biserica Catolică și au întemeiat Societatea Sf. Pius al X-lea.

Bibliografie

Papa Paul al VI-lea (28 octombrie 1965). „Declaration on the relation of the church to non-christian religions - Nostra Aetate”. Sfântul Scaun. Accesat în 25 decembrie 2008.
Papa Paul al VI-lea (28 octombrie 1965). „Declaratio De Ecclesiae Habitudine Ad Religiones Non-Christianas - Nostra Aetate” (în latină). Sfântul Scaun. Accesat în 25 decembrie 2008.
Akasheh, Khaled (28 iunie 2006). „Nostra Aetate 40 Years later: 'Dialogue' Between Christians and Muslims” [Nostra Aetate după 40 de ani: «dialogul» între creștini și musulmani]. L'Osservatore Romano: 8.
Banki, Judith (7 decembrie 2005). „The Interfaith Story behind Nostra Aetate” [Povestea interconfesională din spatele lui Nostra Aetate]. United States Holocaust Memorial Museum. Arhivat din originalul de la 27 ianuarie 2008. Accesat în 26 decembrie 2008. , stenograma unei prelegeri ținute cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Nostra Aetate
Bea s.j., Augustin Cardinal (1967). „The Church and the non-Christian Religions”. The Way to Unity After the Council [Calea către unitate după conciliu]. London: G. Chapman. OCLC 956846.
Serafian, Michael, The Pilgrim: Pope Paul VI, The Council and The Church in a time of decision [Papa Paul al VI-lea, conciliul și biserica la o vreme a horărârilor], Farrar, Straus, New York, 1964
Cassidy, Edward Idris Cardinal (2005). „Section II: Interreligious Dialogue - Nostra Aetate”. Ecumenism and Interreligious Dialogue: Unitatis Redintegratio, Nostra Aetate [Ecumenismul și dialogul interconfesional: Unitatis Redintegratio, Nostra Aetate]. New York: Paulist Press. pp. 125–225. ISBN 0809143380.
Cunningham, Philip A. (14 iulie 2006). „Uncharted Waters - The Future of Catholic-Jewish Relations” [Ape neumblate - viitorul relațiilor creștino-evreiești]. Commonweal. CXXXIII (13).
Willebrands, Johannes Cardinal (1 decembrie 1974). „Guidelines and suggestions for implementing the conciliar declaration "Nostra Aetate" (N. 4)” [Îndrumări și propuneri privind implementarea declarației conciliare «Nostra Aetate»]. Commission For Religious Relations With The Jews (Sfântul Scaun). Accesat în 25 decembrie 2008.
„A 40-a aniversare a lui Nostra Aetate (colecție de resurse)”. Arhivat din original la 31 ianuarie 2009. Accesat în 25 decembrie 2008.
US House Concurrent Resolution: Recognizing the 40th anniversary of the Second Vatican Council's Declaration on the Relation of the Church to Non-Christian Religions, Nostra Aetate, and the continuing need for mutual interreligious respect and dialogue.
„In Our Time” [În vremea noastră]. Forward. New York. 28 octombrie 2005. Accesat în 25 decembrie 2008.
Robinson, Neal (decembrie 1991). „Massignon, Vatican II and Islam as an Abrahamic religion” [Massignon, Vatican II și islamul ca religie abrahamică]. Islam and Christian-Muslim Relations. 2 (2): 182–205. doi:10.1080/09596419108720957.
Rosen, Rabbi David (27 octombrie 2005). „Nostra Aetate — Forty Years after Vatican II, Present and Future Perspectives” [Noastra Aetate - patruzeci de ani de la Vatican II, prezent și perspective de viitor]. Commission For Religious Relations With The Jews (Sfântul Scaun).
Philip A. Cunningham, Nostra Aetate: A Catholic Act of Metanoia Arhivat în 20 iulie 2011, la Wayback Machine. [Nostra Aetate, un act catolic de metanoia]