Acest articol se referă la Obol ionian. Pentru alte sensuri, vedeți Obol (dezambiguizare).

Obol (la plural: oboli), (iar în greacă Οβολός Ιονίου) a fost moneda Insulelor Ioniene între 1819 și 1863.

IstorieModificare

Obolul ionian a fost emis de britanici, fiind bătut în monede de 1 și 2 oboli, precum și în subdiviziuni cu valori nominale de 1, 30 și 50 de lepta (la singular: lepton). Pe avers era reprezentată emblema statului, moștenită de la venețieni[1] (leul Sfântului Marcu, cu fața îndreptată spre stânga, ținând o Evanghelie închisă, cu cruce și șapte săgeți reprezentând Insulele Ioniene) și textul ΙΟΝΙΚΟΝ ΚΡΑΤΟΣ, precum și milesimul. Pe revers era gravat textul BRITANNIA și era înfățișată personificarea feminină a acesteia, așezată pe globul terestru, cu fața îndreptată spre stânga. Obolul a fost conceput de W. Wyom și bătut la Monetăria din Londra.

Obolul a înlocuit o serie de parale turcești și gazeta din cupru.

Până în 1834, 1 obol ionian = 4 lepta, după care 1 obol = 5 lepta. De-a lungul întregii sale existențe, obolul era egal cu o jumătate de penny britanic.

Odată cu unirea Insulelor Ioniene cu Grecia, obolul ionian a căzut în desuetudine, fiind înlocuit cu drahma greacă, la o rată de 1 drahmă = 20 oboli.

NoteModificare

  1. ^ Venețienii au stăpânit Insulele Ioniene din 1401 până în 1797.

BibliografieModificare

  • Major Fred Pridmore, The Coins of the British Commonwealth of Nations Part 1, European Territories, Spink & Son Ltd., London, 1960
  • George S. Cuhaj (ed.), Standard Catalogue of World Coins 1801 - 1900, sixth edition, Krause Publications, 2009, pp. 774–775.

Legături externeModificare