Ochiul uman

Ochiul uman din partea dreaptă a feței, care arată o sclerotică albă cu câteva vase de sânge, un iris verde și pupila neagră

1. Umoare vitroasă 2. ora serrata 3. mușchiul ciliar 4. zonulele ciliare 5. canalul lui Schlemm 6. pupilă 7. camera anterioară 8. cornea 9. iris 10. lens cortex 11. lens nucleus 12. Procesele ciliare 13. conjunctivă 14. mușchiul oblic inferior al ochiului 15. Mușchiul ochiului drept inferior 16. Mușchiul drept medial al ochiului 17. arterele și venele retiniene 18. capul nervului optic 19. dura mater 20. arteră retiniană centrală 21. venă retiniană centrală 22. nerv optic 23. vene vorticoaseă 24. teaca bulbara 25. macula 26. fovea 27. sclerotică 28. Coroidă 29. mușchi drept superior al ochiului 30. retina
Detalii
Latinăoculi hominum
Greacă vecheἀνθρώπινος ὀφθαλμός
Parte dinhuman head[*][[human head (upper portion of the human body)|​]]
sistem vizual[*]
human face[*][[human face (front side of the human head)|​]]  Modificați la Wikidata
SistemVisual system
Resurse externe
TAA01.1.00.007
A15.2.00.001
FMA54448
Terminologie anatomică

Ochiul uman este un organ senzorial, parte a sistemului nervos senzorial, care reacționează la lumina vizibilă și permite oamenilor să folosească informații vizuale în diverse scopuri, inclusiv pentru a vedea lucruri, a menține echilibrul și a menține ritmul circadian.

Ochiul poate fi considerat un dispozitiv optic viu. Are o formă aproximativ sferică, cu straturile sale exterioare, cum ar fi partea exterioară, albă, a ochiului (sclera) și unul dintre straturile sale interioare (coroida pigmentată) menținând ochiul în esență strâns la lumină, cu excepția axei optice a ochiului. În ordine, de-a lungul axei optice, componentele optice constau dintr-o primă lentilă (corneea – partea clară a ochiului) care realizează cea mai mare parte a focalizării luminii din lumea exterioară; apoi o deschidere (Pupilă) într-o diafragmă (irisul — partea colorată a ochiului) care controlează cantitatea de lumină care intră în interiorul ochiului; apoi o altă lentilă (lentila cristalină) care realizează focalizarea rămasă a luminii în imagini; apoi o parte sensibilă la lumină a ochiului (retina) unde imaginile cad și sunt procesate. Retina face o conexiune cu creierul prin nervul optic. Componentele rămase ale ochiului îl mențin în forma necesară, îl hrănesc și îl mențin și îl protejează.

Trei tipuri de celule din retină convertesc energia luminoasă în energie electrică utilizată de sistemul nervos: celule răspund la lumina de intensitate scăzută și contribuie la percepția imaginilor alb-negru cu rezoluție scăzută; conurile răspund la lumina de mare intensitate și contribuie la percepția imaginilor colorate de înaltă rezoluție; iar celulele ganglionare fotosensibile descoperite recent răspund la o gamă completă de intensități luminoase și contribuie la ajustarea cantității de lumină care ajunge la retină, la reglarea și suprimarea hormonului melatonina și la antrenarea ritmului circadian.

Legături externe

modificare