Ocupație
Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană în mod obișnuit, într-o unitate economico-socială și care constituie pentru aceasta sursă de existență. Ocupația este proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine și semenii săi.[1]
Ocupația unei persoane poate fi exprimată prin: funcția sau meseria exercitată de aceasta:[1]
- Funcția este activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau execuție.
- Meseria este complexul de cunoștinte obținute prin școlarizare și prin practică, necesare pentru executarea anumitor operații de transformare și prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.
Ocupația și profesia
modificareOcupația este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă, în timp ce profesia este specialitatea (calificarea) obținută prin studii.[1]
Clasificarea ocupațiilor pe plan internațional
modificareSub egida ONU a fost elaborat "Standardul Internațional de Clasificare a Ocupațiilor" (International Standard Classification of Occupations) pe scurt ISCO-88, cu două obiective importante:[2]
- Să ușureze comunicarea internațională privind tipul de muncă prestată de diferite persoane în diferite meserii, atât ca ocupații personale cât și pentru uz statistic, stabilirea retribuției etc.
- Să servească ca model pentru elaborarea de standarde naționale de clasificare a ocupațiilor.
Clasificarea ocupațiilor pe plan european
modificareLa nivelul Uniunii Europene a fost adoptată o variantă a ISCO-88 denumită "ISCO88 (COM)", foarte asmenătoare variantei internaționale. Unele țări, ca Marea Britanie, Irlanda, Franța și Germania au adoptat standarde de clasificare a ocupațiilor mai amănunțite, care pot fi raportate la standardul ISCO prin intermediul unor "tabele de conversie", pentru a permite înregistrarea statistică unitară.[3]
Clasificarea ocupațiilor din România
modificareÎn România, clasificarea ocupațiilor a fost stabilită prin documentul intitulat "Clasificarea ocupațiilor din România" (COR ISCO 08) și cuprinde 9 grupe majore, reactualizat în 2011 (ISCO-88) prin Ordinul comun nr. 1.832/856/2011 din 6 iulie 2011 privind aprobarea Clasificării ocupatiilor din Romania – nivel de ocupatie (sase caractere), conform Clasificării internaționale standard a ocupațiilor – ISCO 08:
- Grupa majoră 1: Membri ai corpului legislativ ai executivului, înalți conducători ai administrației publice, conducători și funcționari superiori din unitățile economico-sociale și politice.
- Grupa majoră 2: Specialiști cu ocupații intelectuale și științifice.
- Grupa majoră 3: Tehnicieni, maiștri și asimilați.
- Grupa majoră 4: Funcționari administrativi.
- Grupa majoră 5: Lucrători operativi în servicii, comerț și asimilați.
- Grupa majoră 6: Agricultori și lucrători calificați în agricultură, silvicultură și pescuit.
- Grupa majoră 7: Meșteșugari și lucrători calificați în meserii de tip artizanal, de reglare și întreținere a mașinilor și instalațiilor.
- Grupa majoră 8: Operatori la instalații și mașini și asamblori de mașini, echipamente și alte produse.
- Grupa majoră 9: Muncitori necalificați.
Pentru a putea fi inclusă în una din grupele majore 3, 4, 5, 6, 7 și 8, o persoană trebuie să obțină o calificare corespunzătoare ocupației. Calificările recunoscute sunt cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 1.832/856/2011 din 6 iulie 2011.[4]
Note
modificare- ^ a b c „Clasificarea ocupatiilor în România”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „International Standard Classification of Occupations, (ISCO-88)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Understanding ISCO88 (COM)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ COR 2012 – Clasificația Ocupatiilor din Romania – Ordinul comun 1832/856/2011
Legături externe
modificare- Clasificarea ocupațiilor din Romania. Coduri COR, coduri-cor.com
- Cod Cor