Ofițer

Un ofițer este un membru al forțelor armate sau al unui serviciu public (poliție, pompieri) și care deține o poziție de autoritate, comandă și control.

Ofițeri proaspăt desemnați ai Forțelor Navale americane și ai infanteriei marine americane celebrând desemnarea lor în diferite poziții de comandă la ceremonia de absolvire (parte a U.S. Naval Academy class of 2005).

În cazul forțelor armate, un ofițer este cel care deține un rang sau o comandă mai mult sau mai puțin importantă mergând de la gradul de sublocotenent la general.

Componența și tipurile de grade de ofițer variază în funcție de țară și de forța militară.

Practic, fiecare forță armată din lume distinge trei tipuri de ofițeri:

ofițer general ( fr. Officier général, en. General officer)
ofițer subaltern superior (fr. Officiers supérieurs, en. Field officer)
ofițer subaltern inferior (fr. Officiers subalternes, en. Junior officer)

În țările anglo-saxone termenul se referă în general la ofițerii cu patentă (en. commissioned officers), ofițerii mandatați ( en. warrant officers) și ofițerii fără patentă (en. non-commissioned officers). Totuși, când este folosit fără alte detalii, termenul se referă aproape intotdeauna doar la ofițerii cu patentă, adica acei ofițeri care sunt desemnați printr-un act emis de șeful statului, numit patentă ( en. commision). Ofițerii desemnați (sau numiți la comandă) au poziții de autoritate, comandă și control în timp ce ofițerii nedesemnați (sau ne-numiți la comandă) au doar poziții de autoritate și control.

În țările care urmează sistemul francez, într-o poziție de autoritate ierarhică subordonată ofițerilor, sunt subofițerii.