Oksana Zabujko

scriitoare ucraineană
Oksana Zabujko
Date personale
Nume la naștereOksana Stefanivna Zabujko Modificați la Wikidata
Născută (64 de ani)[7] Modificați la Wikidata
Luțk, RSS Ucraineană[8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
filozof
scriitoare
eseistă
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ucraineană Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Studiifilosofskîi fakultet Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka[*][[filosofskîi fakultet Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka |​]]
PatronajUniversitatea Harvard
Universitatea Pittsburgh  Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie, proză  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul literar „Angelus” al Europei Centrale[*][1]
Antonovych prize[*][[Antonovych prize (Ukrainian literary award)|​]][2]
programul Fulbright[*][3]
orden kneahîni Olhî III stupenea[*][[orden kneahîni Olhî III stupenea |​]]
Premiul Național „Taras Șevcenko”[*][4]
Women In Arts[*][[Women In Arts (Ukrainian art award)|​]][5]
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]][6]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Oksana Stefanivna Zabujko (în ucraineană Оксана Стефанівна Забужко; n. , Luțk, RSS Ucraineană) este o scriitoare, poetă și eseistă ucraineană. Zabujko scrie despre identitatea ucraineană și folosește adesea metodologia feministă și postcolonială.

Viata și opera

modificare

După absolvirea școlii, Oksana Zabujko a studiat la Universitatea din Kiev. În 1987 s-a alăturat PCUS, urmat în același an de doctoratul la Institutul Filosofic al Academiei de Științe din Ucraina. În anii 1990 a lucrat ca profesor invitat la universitățile americane (Penn State, Pittsburgh și Universitatea Harvard). Din 1995 până în 2010 a fost vicepreședinta centrului PEN Ucraina. Ea predă scriere creativă la Universitatea din Kiev și scrie în mod regulat pentru reviste și ziare pe teme literare.

Opera ei a fost tradusă în mai multe limbi și printre altele a primit Premiul pentru Poezie Global Commitment Foundation Poetry în 1997. De la mijlocul anilor 1980, Zabujko a publicat mai multe cărți de poezie, mai multe povestiri și studii politico-filosofice.

În eseul său Planet Wermut, publicat în mai 2012, o colecție de texte parțial nu complet noi, Oksana Zabujko încearcă să explice Ucraina, acest „ultimul teritoriu al Europei” și tragediile sale istorice.

Oksana Zabujko notează că generația ei de scriitori, cunoscută și sub numele de generația de la Cernobîl, care nu s-a ocupat literar până acum de catastrofa, așa cum și secolul al XX-lea este încă nedigerat pentru ei.

În timpul Revoluției Demnității, poziția ei negativă față de Rusia s-a intensificat, spunând că a fost un „coșmar importat” al unui „scenariu meloman, complicat, bine gândit pentru a ne pune țara pe foc și, evident, a o distruge”. De asemenea, ea a precizat că Ianukovici și partidul său au jucat un rol principal în scenariu, dar cu siguranță nu l-au scris ei înșiși, iar autorul era în mod clar un irațional. [9] În mai 2014, cu greu i-a venit să creadă că se duce un nou tip de război împotriva Ucrainei.

Ea a observat mai târziu că invazia și propaganda rusă au făcut opusul a ceea ce s-a intenționat; ele contribuie la consolidarea identității culturale și a independenței instituțiilor culturale din Ucraina.[10]

În decembrie 2016, ea a fost una dintre semnatarii la apelul Festivalului Internațional de Literatură de la Berlin „ Opriți crima în masă din Alep! .[11]

  • 2009: Artist in Residence in der Villa Sträuli in Winterthur
  • 2013: Premiul literar Angelus pentru Muzeul Secretelor Uitate, în traducerea poloneză de Katarzyna Kotyńska.
  • 2019: Premiul Taras-Schewtschenko pentru cartea „І знов я влізаю в танк...“
  • 2020: BBC Ucraina Cartea anului pentru volumul de eseuri „Planeta Pelin“
Poezie
  • Second Attempt (2005) Друга спроба
Proză
  • Польові дослідження з українського сексу. Kiev 1996.
  • Сестро, сестро. Fapt, Kiev 2003.
  • Музей Покинутих Секретів. Kiev 2009.
Non-ficțiune
  • Notre Dame d'Ukraine: A Ukrainian Woman in the Conflict of Mythologies (2007) Notre Dame d'Ukraine: Українка в конфлікті міфологій
  • Lasă-mi poporul să plece: 15 texte despre revoluția ucraineană (Let my people go. 15 текстів про українську революцію). Kiev 2005.
  • Cronicile Fortinbras (Хроніки від Фортінбраса) Kiev 1999.
  • Filosofia ideii ucrainene și contextul european: perioada [Ivan] Franko (Філософія української ідеї та європейський контекст: Франкід сьриод сьперопейський). Kiev, Osnovy 1992.
  • Планета Полин (Planeta Pelin), Kiev, Komora 2020
Caseta de interviu
  • Psalimpsest ucrainean: Oksana Sabushko în conversație cu Iza Chruślińska (Український палімпсест: Оксана Забужко у розмові з ІХроюсліню з Ізоь). Kiev 2014.
    • Palimpsest ucrainean: Oksana Zabuzko w rozmowie z Iza Chruslinska. Wroclaw 2013.
  1. ^ Famous Ukrainian writer Oksana Zabuzhko became Angelus Literature Award laureate (în engleză), Vidkrîi Ukraiinu (fond)[*][[Vidkrîi Ukraiinu (fond) |​]], accesat în  
  2. ^ Oksana Zabuzhko (în engleză), The Literary Encyclopedia[*][[The Literary Encyclopedia (online repository of scholarly reference work about literary and cultural history)|​]], accesat în  
  3. ^ Oksana Zabuzhko (în engleză), University of KwaZulu-Natal[*][[University of KwaZulu-Natal (university in KwaZulu-Natal, South Africa (2004-))|​]], accesat în  
  4. ^ Wildly Intertwined: On Oksana Zabuzhko’s “Your Ad Could Go Here: Stories” (în engleză), Los Angeles Review of Books[*][[Los Angeles Review of Books (magazine of literary reviews)|​]], accesat în  
  5. ^ alyona alyona і Оксана Забужко. Оголошено переможниць премії Women in Arts 2020 (în ucraineană), NV[*][[NV (Ukrainian magazine)|​]], accesat în  
  6. ^ https://www.bbc.co.uk/news/resources/idt-02d9060e-15dc-426c-bfe0-86a6437e5234  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Oksana Sabuschko, Munzinger Personen, accesat în  
  8. ^ „Oksana Zabujko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Dieses Drehbuch schrieb ein Irrer, FAZ, 30. Januar 2014
  10. ^ Städte lesen – Der Schatten des Krieges. Die Literaturszene im ukrainischen Charkiw Arhivat în , la Wayback Machine., Deutschlandfunk, 27. April 2018
  11. ^ Schluss mit dem Massenmord in Aleppo – Große Resonanz auf den Aufruf. Wortlaut des Aufrufs in vier Sprachen vom 8. Dezember 2016 auf AVIVA-Berlin.de, abgerufen am 1. Mai 2020

Legături externe

modificare