Omnia vincit amor
Omnia vincit amor et nos cedamus amori (în traducere „dragostea învinge totul, iar noi să ne lăsăm învinși de ea”) este o expresie latină a lui Vergilius (Bucolice, X, 69).[1]
Acest verset este citat adesea, de asemenea, sub forma Amor vincit omnia, după modelul de construcție a propoziției în limba italiană. Expresia Amore vincit omnia este însă incorectă din punct de vedere gramatical.
În cea de-a zecea eglogă, ca urmare a unei dezamăgiri în dragoste, Caius Cornelius Gallus își mărturisește decizia de a abandona poezia elegiacă pentru cea pastorală, dar în cele din urmă este nevoit să recunoască supremația iubirii care nu cunoaște obstacole și în fața căreia trebuie să ne supunem.
O citare a acestei expresii se află în Prologul volumului Povestirile din Canterbury de Geoffrey Chaucer în care maica stareță poartă un pandantiv de aur pe care este gravată această expresie. Locuțiunea este menționată, de asemenea, în volumul Tales (1845) al lui Edgar Allan Poe.
Expresia este adesea citată pentru a indica importanța iubirii ca valoare umană și ca sentiment.
Note
modificare- ^ Omnia vincit amor, pe Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 15 martie 2011. Accesat pe 25 iulie 2013.
 | Acest articol referitor la definiții sau enunțuri cu caracter enciclopedic este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |