Omograf

În lingvistică, un cuvânt se numește omograf dacă are aceeași formă scrisă ca și alt cuvânt, dar diferă de acesta prin pronunție, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii și două copii.

Dacă și pronunția este identică atunci avem de a face cu omonime.

Exemple

Limba	Cuvânt	Pronunție și sensuri
Română	vier	/viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreț mascul
	sufragiu	/suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
	haină	/ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)
Franceză	est	/ɛst/: direcția cardinală est /e/: este, formă a verbului être (a fi)
	couvent	/ku.vɑ̃/: mănăstire de maici /kuv(ə)/: clocesc, formă a verbului couver (a cloci)
Engleză	lead	/liːd/: a conduce, a duce /lɛd/: plumb
	wind	/wɪnd/: vînt /waɪnd/: a înfășura, a șerpui
Japoneză	十分	juppun: zece minute juubun: suficient; complet
	下	shita: jos moto: sub îndrumarea ge: volumul doi, ultimul volum

Bibliografie

• Mioara Avram, „Ortografie pentru toți”, Editura Litera Internațional, 2002.

Vezi și

• Omonim
• Omofon
• Paronim