Operațiunea Tidal Wave

operațiune militară
Operațiunea Tidal Wave
Parte din Campania Aliaților Occidentali în România[*] Modificați la Wikidata

Un B-24 Liberator numit "Sandman" în timpul bombardamentului asupra Rafinăriei Astra Ploiești în cadrul operațiunii Tidal Wave.[1][2]
Informații generale
Perioadă1 august 1943
LocRafinăriile Române:[3]
Câmpina: Steaua Română (Țintă "RED")
Ploiești: Româno-Americană ("WHITE I")
Ploiești: Concordia Vega ("WHITE II")[4]:161,172
Ploiești: Standard Petrol Block, Unirea Speranța ("WHITE III")
Ploiești: Astra Română, Unirea Orion ("WHITE IV")
Ploiești: Columbia Aquila ("WHITE V")
Brazi: Creditul Minier ("Target BLUE")[5]
44°56′N 26°01′E ({{PAGENAME}}) / 44.93°N 26.02°E
RezultatVictorie categorică a forțelor antiaeriene germano-româno-bulgare.
Beligeranți
Statele Unite ale Americii Statele UniteGermania Nazistă Germania
România Romania
Bulgaria Bulgaria
Conducători
Statele Unite ale Americii Lewis H. Brereton
Statele Unite ale Americii Uzal G. Ent
Germania Nazistă Alfred Gerstenberg
România Gheorghe Jienescu
Efective
177 de bombardiere grele B-24 (162 deasupra țintelor)[6]Apărare antiaeriană grea, 57 de avioane Bf 109, Bf 110, și IAR 80[7]
Pierderi
53 de avioane B-24 doborâte
440 uciși în luptă și 220 de prizonieri de război/dispăruți
2 avioane Bf 109 doborâte
16 soldați uciși în luptă și 50 de răniți[8]

Operațiunea Tidal Wave a fost un bombardament aerian al Statelor Unite asupra rafinăriilor de petrol din Ploiești, România, la 1 august 1943. În misiune au zburat 177 bombardiere grele B-24 Liberator pornind de la Benghazi, Libia, care au atacat rafinăriile de la altitudine joasă cu pierderea a 53 de avioane, 44 în fața anti-aerienei române și germane, 440 de soldați americani au fost uciși în luptă, iar 220 au fost capturați[9]. Rezultatul bombardamentului a fost "nicio reducere a producției de petrol înregistrată", deci, misiunea a eșuat.[10] Cinci piloți au primit Medalia de Onoare, trei postum, cele mai multe medalii decernate vreodată pentru o singură misiune de către Forțele Aeriene Americane.

Fotografie luată de pe unul din bombardierele de mică altitudine, aratând instalațiile petroliere de la Ploiești în flăcări după ce au fost bombardate

Aceasta misiune a fost cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune, și una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviației Statelor Unite ale Americii, mai târziu americanii numind această zi „ Duminică Neagră”, iar Ploieștiul devine cunoscut între aviatorii americani drept "cimitirul bombardierelor".[11]

Pregătire

modificare

În vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 / Forty fourth/ Bombardament Group”, sub comanda Generalului Leon W. Johnson, să organizeze și să îndeplinească distrugerea rafinăriilor din Ploiești.

Zona din Ploiești a fost filmată în prealabil de avioane de spionaj, iar obiectivele ce urmau sa fie distruse erau marcate.

În urma marilor pierderi suferite în bombardarea Germaniei, majoritatea piloților erau demotivați și pentru a-i destinde armata l-a trimis special din Hollywood pe Tex McCrary.

Astfel Tex McCrary, a zburat în mod special și a realizat un „show” pentru relaxarea piloților ce urmau sa plece în misiunea respectivă. S-a prezentat și un film care începea cu o femeie goală, iar Tex anunța că vor avea de a face cu o țintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece Ploieștiul nu a fost niciodată bombardat.

Alte zvonuri includeau și faptul că apărarea antiaeriana română nu este în cea mai bună formă dat fiind lunga campanie din Rusia. Se dădea și exemplul unui aeroport din Italia, unde în timpul unui raid adăposturile erau pline de servanții tunurilor antiaeriene, astfel încât populația nu avea unde sa se mai adăpostească. Pe film apărarea arăta bine, dar se menționa să nu se uite faptul că piesele de artilerie antiaeriană erau manevrate de români sătui de război.[12]

Referințe

modificare

[4] [5] [6]

  1. ^ Stout, Jay A (noiembrie 2003). Fortress Ploiesti: The Campaign to Destroy Hitler's Oil Supply. p. 318. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Dugan, James; Stewart, Carroll. Ploesti: The Great Ground-Air Battle of 1 august 1943. Accesat în . 
  3. ^ "AAFRH-3, pages 31-47"
  4. ^ a b Jablonski, Edward (). Volume 1 (Tragic Victories), Book II (The Big League). Airpower. pp. 157, 161. 
  5. ^ a b tbd. „Wings of Valor II - the Ploiesti Raid”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b Fili, William J. „The Truth about the Alleged Wrong Turn during Tidal Wave”. The Awesome Low Level Attack on Ploiești. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Raport Subsecretariat de Stat al Aerului”. iar80flyagain.org. . 
  8. ^ http://erasmusisha.files.wordpress.com/2008/11/revista-erasmus_nr12_2001.pdf
  9. ^ „Jay A. Stout”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ http://www.fischer-tropsch.org/Tom%20Reels/Linked/B1870/B1870-0517-0541%20Item%208C.pdf
  11. ^ „Operatiunea Tidal Wave: Duminica Neagra a aviatiei Statelor Unite - (II) Documentar”. 
  12. ^ Secretele operatiunii SOAPSUDS - bombardarea rafinariilor din Ploiesti

Lectură suplimentară

modificare
  • Jay A. Stout, Fortăreața Ploiești, Editura Meteor Press, 2010 - recenzie
  • James Dugan, Carroll Stewart, Ploești: The Great Ground-Air Battle of 1 august 1943, Brassey's, 2002
  • Ioan Grigorescu, Ucideți petrolul, 1993

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Operaţiunea Tidal Wave