Operațiunea poloneză a NKVD-ului (1937–1938)

Operațiunea poloneză a NKVD-ului
NKVD Order No. 00485 - Kharkov copy (2).jpg
Prima pagină a uneia dintre copiile Ordinului Nr. 00485, arhivat de organizația NKVD-ului din Harkov
Loc Uniunea Sovietică, pe teritoriile statelor din zilele noastreː Rusia, Ucraina, Belarus, Kazahstan și altor republici sovietice
Obiectivpolonezii din Uniunea Sovietică
Data1937–1938
Tip atacGenocid
purificare etnică
execuții prin împușcare
Morțicel puțin 111.091 persoane
139.835 de oameni, adică 22% din populația poloneză a URSS, au fost „condamnați” în cadrul acestei operațiuni[3]
Autor(i)Nikolai Ejov (NKVD)
Parte aMarii Epurări[1][2]

Operațiunea Poloneză a NKVD-ului (serviciul de securitate sovietic) din 1937–1938 a fost o operațiune de purificare etnică executată în Uniunea Sovietică împotriva polonezilor (etichetați de autorități ca fiind „agenți”) în perioada marilor epurări staliniste. Operațiunea a fost comandată de Biroul Politic al Partidului Comunist împotriva așa-zișilor „spioni polonezi” și a fost interpretat de oficialii NKVD ca fiind referitor la „absolut toți polonezii”. Aceasta a dus la condamnarea a 139.835 de persoane și execuția sumară a 111.091 de polonezi care locuiau în sau în apropierea Uniunii Sovietice.[4][5] Operațiunea a fost pusă în aplicare în conformitate cu Ordinul NKVD Nr. 00485 semnat de Nikolai Ejov.[6] Majoritatea celor împușcați au fost etnici polonezi,[1] dar au fost victime și din rândul altor grupuri minoritare din macroregiunea Kresy⁠(d), ca de exemplu ruteni. Sovieticii au considerat că aceste grupuri etnice au anumite elemente de cultură sau de moștenire poloneze, și erau din acest motiv de asemenea „poloneze”.[7] Restul celor condamnați, care nu corespundeau criteriilor de mai sus, au fost doar „bănuiți” de apartenență la etnia poloneză, fără o cercetare atentă,[6] sau au fost clasificați ca posibili simpatizanți ai polonezilor.[8] Pentru a accelera procesul, personalul NKVD a examinat cărțile locale de telefoane și a arestat persoane cu nume cu sonoritate poloneză.[9]

Operațiunea poloneză a fost cea mai mare acțiune de împușcare și deportare a unui grup etnic în timpul campaniei de crime politice din Uniunea Sovietică cunoscută ca Marea Epurare, orchestrată de Nikolai Ejov.[10][11] Este considerată de asemenea una dintre cele mai mari acțiuni din istorie de ucidere a polonezilor pe timp de pace.[1]

Ordinul NKVD Nr. 00485Modificare

Ordinul NKVD strict secret Nr. 00485 cu titlul „Cu privire la lichidarea grupurilor diversioniste și de spionaj poloneze și a grupurilor și organizațiilor POW[12]” a fost aprobat pe 9 august 1937 de Biroul politic al Comitetului Central al Partiului Comunist al Uniunii Sovietice și a fost semnat pe 11 august 1937 de Nikolai Ejov.[6] Acesta a fost distribuit subdiviziunilor locale ale NKVD simultan cu „scrisoarea secretă” de treizeci de pagini a lui Ejov, în care acesta explica în ce va consta „Operațiunea poloneză”. Scrisoarea lui Ejov purta titlul „Cu privire la activitățile fasciste-rebele, de spionaj, sabotaj, defetiste și teroriste ale serviciilor poloneze de informații în URSS”.[13] Stalin a cerut NKVD-ului să „continue să sape și să curețe această mizerie poloneză”."[2]

„Ordinul” a folosit procedura simplificată „album”. Listele lungi de polonezi condamnați de un organ NKVD de rang inferior (așa-numita dvoika, o echipă formată din doi oameni) în timpul întâlnirilor inițiale,[14] au fost apoi colectate în „albume” și trimise la birourile NKVD de rang mediu pentru ca să fie vizate de troică (o echipă formată din trei oameni: secretarul organizației de partid, un comandant NKVD și un procuror). Polonezii au fost primul grup important de populație sovietică care a fost condamnat în acest mod.[14] După aprobarea întregului „album”, execuțiile erau duse la îndeplinire imediat. Această procedură a fost, de asemenea, utilizată mai târziu în alte operațiuni în masă ale NKVD-ului.[15]

„Operațiunea poloneză” a fost a două dintr-o serie de operațiuni naționale ale NKVD, care s-au desfășurat în Uniunea Sovietică împotriva unor grupuri etnice – letonii, finlandezii, germanii și românii - și care s-a bazat pe ideea luptei împotriva „inamicului intern” care locuiau în „regiunile înconjurătoare ostile”, de-a lungul frontierelor vestice.[2] În opinia istoricului Timothy Snyder⁠(d), această justificare fabricată a fost destinată doar mușamalizării campaniei de ucidere în masă aprobată de stat cu scopul de eradicării polonezilor ca grup național și lingvistic minoritar.[2] O altă cauză posibilă, potrivit lui Snyder, ar fi putut apărea din necesitatea explicării Holodomorului, foametea sovietică din Ucraina, care necesita un țap ispășitor politic. Comisarul pentru securitatea statului clasa I Vsevolod Balițki a avut ideea să fie aleasă Organizația Militară Poloneză, care era desființată încă din 1921. NKVD a afirmat însă că această organizație a continuat să existe. Unii dintre polonezii arestați au fost torturați pentru ca să recunoască apartenența la Organizația Militară Poloneză și să denunțe alte persoane care ar fi fost spioni. În paralel, Cominternul a ajutat NKVD-ul prin verificarea dosarelor membrilor în căutarea celor de etnie poloneză, oferind astfel o sursă bogată de dovezi inventate..[16]

Obiectivele operațiuniiModificare

 
Contururile celei de-a doua Republici Poloneze pe harta împărțirilor Poloniei. Cele mai multe teritorii anexate de Imperiul Rus până în 1793 (cu verde) au rămas în cadrul Uniunii Sovietice după Revoluția din Octombrie din 1917.

Operațiunea s-a desfășurat de pe 25 august 1937 până pe 15 noiembrie 1938.[17]

Cel mai mare grup de persoane cu origini poloneze, aproximativ 40% din totalul victimelor, provenea din Ucraina sovietică, în special din regiunile din apropierea graniței cu Polonia. Printre aceștia se aflau zeci de mii de țărani, lucrători feroviari, muncitori industriali, ingineri și alții. Alte 17% dintre victime proveneau din Bielorusia sovietică. Restul proveneau din Siberia de Vest și Kazahstan, unde trăiseră polonezii exilați după Împărțirile Poloniei, precum și din sudul Uralilor, nordul Caucazului și restul Siberiei, inclusiv din Orientul Îndepărtat.[4]

Următoarele categorii de persoane au fost arestate de NKVD în timpul operațiunii sale poloneze, cum reiese din documentele sovietice:

  1. Membrii „activi” ai minorității poloneze din Uniunea Sovietică (practic toți polonezii).[4][5]
  2. Toți imigranții din a doua Republică Poloneză.
  3. Refugiații politici din Polonia (cei mai mulți dintre ei membri ai Partidului Comunist).
  4. Membri sau foști membri ai Partidului Socialist și a altor partide necomuniste poloneze.
  5. Toți prizonierii de război din Războiul polono-sovietic, care se mai aflau în Uniunea Sovietică.
  6. Membri ai Organizației Militare Poloneze înscriși pe o listă specială (cei mai mulți dintre ei nu fuseseră vreodată membri ai acestei organizații).

Apartenența etnică a celor arestațiModificare

Deși autoritățile sovietice susțin că victimele executate erau toți etnici polonezi, unii dintre cei uciși erau, de asemenea, etnici bieloruși, evrei, ucraineni și ruși presupuși a fi etnici polonezi din cauza numelor de familie sau a cultelor religioase.[18] 47,3% din numărul total al celor arestați ca „polonezi” în Belarus erau de fapt etnici belaruși de religie catolică, dintre care mulți se declaraseră polonezi în anii 1920. Belarușii catolici au reprezentat până la 14,2% dintre cei arestați în cadrul operațiunii poloneze în întreaga Uniune Sovietică (septembrie–noiembrie 1938). 13,4% dintre cei arestați erau etnici ucraineni, iar 8,8% erau etnici ruși.[18]

Execuțiile și numărul victimelorModificare

Potrivit arhivelor NKVD, 111.091 polonezi și persoane acuzate de legături cu Polonia au fost condamnate la moarte, iar 28.744 au fost condamnate la sentințe grele în lagărele de muncă, 139.835 de victime în total.[19] Acest număr reprezintă 10% din numărul total de persoane condamnate oficial în perioada Marii Epurări, în conformitate cu documentele oficiale ale NKVD.[20]

Potrivit istoricului Bogdan Musiał⁠(d): „Se estimează că pierderile poloneze în RSS Ucraineană au fost de aproximativ 30%, în timp ce, în RSS Bielorusă,... minoritatea poloneză a fost aproape complet anihilată sau deportată.” Musiał este, de asemenea, de părere că „nu pare improbabil, după cum indică statisticile sovietice, ca numărul polonezilor să fi scăzut de la 792.000 în 1926 la 627.000 în 1939.” [17]

Aproape toate victimele execuțiilor prin împușcare ale NKVD-ul au fost bărbați, majoritatea cu familii, după cum a scris Michał Jasiński. Soarta soțiilor și copiilor celor arestați sau executați a fost tratată de Ordinul NKVD Nr. 00486. Femeile au fost, în general, condamnate la deportare în Kazahstan, pentru perioade de 5 până la 10 ani. Copiii orfani fără rude dispuse să-i ia în grijă au fost trimiși în orfelinate, pentru a fi crescuți ca „oameni sovietici”, fără să poată să își cunoască originile. Toate bunurile acuzaților au fost confiscate. Părinții celor executați și socrii lor au rămas fără sursă de trai, ceea ce, de obicei, le-a pecetluit soarta. Extrapolarea statistică, scrie Jasiński, crește numărul victimelor poloneze în 1937-1938 la aproximativ 200-250.000, în funcție de mărimea familiilor lor.[21]

În Leningrad, ofițerii NKVD a verificat cărțile locale de telefoane și a arestat aproape 7.000 de cetățeni cu nume polonez, cei mai mulți dintre acești „suspecți” fiind executați în următoarele 10 zile de la arestare.[22]

În satul siberian Belostok din Regiunea Tomsk, 100 de bărbați cu origini poloneze au fost executați, iar trupurile lor au fost aruncate în apele fluviului Obi.[23]

EvaluăriModificare

Potrivit istoricului Michael Ellman, „Operațiunile naționale din 1937-1938, în special «operațiunea poloneză», pot fi calificate drept genocid conform definiției Convenției ONU, deși nu există încă o hotărâre juridică în această privință”.[24] Doctorul în drept și politicianul polonez Karol Karski susține că acțiunile sovietice împotriva polonezilor sunt genocid în conformitate cu dreptul internațional. El spune că, deși exterminarea a vizat și alte naționalități în funcție și de alte criterii decât etnia, atâta timp cât polonezii au fost aleși exclusiv pe baza etniei lor, acest lucru face ca acțiunile să fie genocid.[25] Istoricul Terry Martin consideră că „operațiunile naționale”, inclusiv „operațiunea poloneză”, sunt purificare etnică și „teroare etnică”. Potrivit lui Martin, selectarea naționalităților din diaspora pentru arestare și execuție în masă „frizează genocidul”.[18] Istoricul Timothy Snyder a calificat operațiunea poloneză drept genocid: „Este greu să nu vezi «operațiunea poloneză» sovietică din 1937-1938 ca genocid: tații polonezi au fost împușcați, mamele poloneze au fost trimise în Kazahstan și copii polonezi au fost lăsați în orfelinate, unde își vor pierde identitatea poloneză. În timp ce peste 100.000 de oameni nevinovați au fost uciși pe motivul fals că etnie lor era una neloială, Stalin a vorbit despre «mizeria poloneză».”[26] Și istoricul american Norman Naimark a numit politica lui Stalin care i-a privit pe polonezi ca având caracter de genocid[27], dar nu consideră că întreaga Mare Epurare este genocid, de vreme ce a vizat de asemenea și oponenții politici.[27] Istoricul britanic Simon Sebag Montefiore are o opinie similară.[28]

NoteModificare

  1. ^ a b c Prof. Marek Jan Chodakiewicz (). „Stalin a ordonat uciderea polonezilor” [Stalin nakazał mordować Polaków]. Rzeczpospolita]. Presspublica. Arhivat din original la – via Internet Archive. 
  2. ^ a b c d Matthew Kaminski (). „Savagery in the East”. The Wall Street Journal. Accesat în . 
  3. ^ Michael Ellman, Stalin and the Soviet Famine of 1932-33 Revisited Arhivat în , la Wayback Machine. p. 686
  4. ^ a b c Robert Gellately, Ben Kiernan (). The specter of genocide: mass murder in historical perspective . Cambridge University Press. pp. 396. ISBN 0521527503. Polish operation (pp 233 –) 
  5. ^ a b Wendy Z. Goldman (). Inventing the Enemy: Denunciation and Terror in Stalin's Russia. New York: Cambridge University Press. p. 217. ISBN 978-0-521-19196-8. 
  6. ^ a b c Н.В.Петров, А.Б.Рогинский. "Operațiunea poloneză" a NKVD-ului, 1937-1938” "Польская операция" НКВД 1937–1938 гг. (în rusă). НИПЦ «Мемориал». Arhivat din original la . Accesat în . Titlul original: О фашистско-повстанческой, шпионской, диверсионной, пораженческой и террористической деятельности польской разведки в СССР (Cu privire la activitățile fasciste-rebele, de spionaj, sabotaj, defetiste și teroriste al serviciilor poloneze de informațîi în URSS) 
  7. ^ Timothy Snyder (). Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin. New York: Basic Books. pp. 103–104. ISBN 978-0-465-00239-9. 
  8. ^ Timothy Snyder (). „Hitler vs. Stalin: Who Was Worse?”. The New York Review of Books. p. 1, paragraph #7. Accesat în . 
  9. ^ Joshua Rubenstein (). „Bloodlands - Europe Between Hitler and Stalin - By Timothy Snyder”. The New York Times Book Review. 
  10. ^ „A letter from Timothy Snyder of Bloodlands: Two genocidaires, taking turns in Poland”. The Book Haven. Stanford University. . Accesat în . 
  11. ^ Uilleam Blacker; Alexander Etkind; Julie Fedor (). Memory and Theory in Eastern Europe. Introduction. Palgrave Macmillan. p. 21. ISBN 978-1137322067. Accesat în . 
  12. ^ Polska Organizacja Wojskowa (Organizația Militară Poloneză) a fost o organizație militară secretă creată de Józef Piłsudski în august 1914. Sarcinile sale au fost de a aduna informații și de a sabota dușmanii poporului polonez
  13. ^ Textul complet în limba rusă. "О фашистско-повстанческой, шпионской, диверсионной, пораженческой и террористической деятельности польской разведки в СССР." Хлевнюк О. В. Политбюро: Механизмы политической власти в 1930-е гг. М., 1996.
  14. ^ a b George Sanford (). Katyn and the Soviet Massacre of 1940: Truth, Justice and Memory. Routledge. p. 33. ISBN 978-1134302994. 
  15. ^ Nicolas Werth (). „The NKVD Mass Secret National Operations (August 1937 - November 1938)” (PDF). Online Encyclopedia of Mass Violence. MassViolence.org. pp. 4 of 10. ISSN 1961-9898. Arhivat din original (PDF) la – via Internet Archive. 
  16. ^ Timothy Snyder (2005), Sketches from a Secret War Yale University Press, p. 129. ISBN: 030010670X
  17. ^ a b Prof. Bogdan Musial; et al. (). „The 'Polish operation' of the NKVD” (PDF). The Baltic and Arctic Areas under Stalin. Ethnic Minorities in the Great Soviet Terror of 1937-38. University of Stefan Wyszyński din Varșovia. pp. 17–. UMEA International Research Group. Abstracts of Presentations. Arhivat din original (PDF) la – via Internet Archive. Documentele oficiale ale Administrației Securității Statului arată că „doar etnia era un motiv suficient pentru arestare”.– Dr. Irina Ramanava, Academia Națională de Științe din Belarus. 
  18. ^ a b c Martin, Terry. "The origins of Soviet ethnic cleansing." The Journal of Modern History 70.4 (1998): 813-861.
  19. ^ O.A. Gorlanov. „A breakdown of the chronology and the punishment, NKVD Order № 00485 (Polish operation) in Google translate”. Accesat în . 
  20. ^ McLoughlin, References, p. 164.
  21. ^ Michał Jasiński (). „Zapomniane ludobójstwo stalinowskie (Genocidul stalinist uitat)”. Gliwicki klub Fondy. Czytelnia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Joshua Rubenstein. „The Devils' Playground”. The New York Times. Accesat în . Rubenstein este directorul regional nord-est al Amnesty International USA și coeditor al cărții The Unknown Black Book: The Holocaust in the German-Occupied Soviet Territories. 
  23. ^ Haniewicz, Wasyli (). Siberian Tragedy of Bialystok. Pelpin. p. 229. 
  24. ^ Michael Ellman, Stalin and the Soviet Famine of 1932-33 Revisited Arhivat în , la Wayback Machine. PDF file
  25. ^ The Crime of Genocide Committed against the Poles by the USSR before and during World War II:An International Legal Study by Karol Karski, Cas eWestern Reserve Journal of International Law, Vol. 45, 2013
  26. ^ Snyder, Timothy (). „The fatal fact of the Nazi-Soviet pact”. the Guardian (în engleză). Accesat în . 
  27. ^ a b Genocide: A World History, Norman M. Naimark
  28. ^ Simon Sebag Montefiore (). Stalin: The Court of the Red Tsar. Orion. p. 229. ISBN 978-0-297-86385-4. 

Lectură suplimentarăModificare

Vezi șiModificare