Epica Magna
(Redirecționat de la Oratoriu (poezie de Nichita Stănescu))
Epica Magna | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Nichita Stănescu |
| Ediția originală | |
Modifică date / text  | |
Epica Magna este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1978[1] la Editura Junimea, cu ilustrații de Sorin Dumitrescu.
Pentru acest volum, Nichita Stănescu va primi premiul „Mihai Eminescu” din partea Academiei.[2]
Volumul conține poeziile:
- Descrierea lui A
- Pean
- Roata cu o singură spiță
- Clipa cea repede
- Amintiri de când eram piatră
- Respirarea aerului de sub aripă
- Prăbușirea unui vultur într-un om
- Finish
- Colinda colindelor
- Anatomia, fiziologia și spiritul
- Fulgerul și frigul
- O confesiune
- A muri în zbor
- Metamorfozele
- Dezîmblânzirea
- Rosinanta
- Starea pe loc
- Cina generală
- Blestemat, ah, ochi de piatră]
- Fiziologia unui sentiment
- Autoportret
- De ce?
- Creionul plin de sânge
- A pierde tot ce se poate pierde
- Strigăt de fericire
- Cântec (Pe nervul acestei priviri)
- Omorârea calului
- Oratoriu
- Înaintare
- Schimbarea
- Contemplarea lumii din afara ei
- Cântec (Se urâțise trupul gândit)
- Patru afirmații în sprijinirea realului
- Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor
- Haiku
- Hieroglifa
- Cântec (Absență murdară și așteptare)
- Greșirea cerului
- Smulgerea măștii
- Noaptea metalelor
- Venise vremea
- Privind-o, mama mea
- Învățăturile cuiva către fiul său
- Declarația dreptului dragostelor omului
- Din timpul unei zile
- Falstaff sau evitarea unui mit
- Tablou cu orbi
- Defăimarea răului
- Un om de cal
- Săgetarea cerbului stretin și harponarea peștelui vidros
- Daimonul meu către mine