Oreo
Oreo este un produs format din doi biscuiți de ciocolată umpluți cu cremă de diferite sortimente. Versiunea din prezent vândută în Statele Unite este produsă de către Nabisco, divizie a Mondelēz International. Oreo a devenit cea mai vândută marcă de biscuiți din Statele Unite încă din 1912.[1]
Etimologie
modificareOriginea numelui Oreo este necunoscută, dar există mai multe ipoteze, inclusiv derivații de la cuvântul francez "Or", adică de aur (ambalajul folosit din trecut fiind din aur), sau din cuvântul greac 'Oreo', ceea ce înseamnă frumos, drăguț sau bine făcut.[2] Alții cred că biscuiții au fost numiți Oreo pentru că e un nume scurt și ușor de pronunțat.[3]
Distribuția internațională
modificareBiscuiții Oreo sunt distribuiți în întreaga lume printr-o varietate de campanii de vânzări și marketing.[4]
Potrivit companiei Kraft Foods Oreo sunt „cei mai vânduți biscuiți din lume”.[5] Popularitatea biscuiților Oreo continuă să crească, la fel ca și cantitatea de distribuție. În martie 2012, Revista Time a raportat că biscuiții sunt disponibili în mai mult de 100 de țări. În general, se estimează că de la începuturile producției din 1912 peste 450 de miliarde de Oreo au fost produși la nivel mondial. Statele Unite ale Americii, China, Venezuela, Canada, Indonezia întregesc top 5 țări în materie de vânzări.[6]
Note
modificare- ^ Toops, Diane (). „Top 10 power brands”. FoodProcessing.com. Accesat în .
In the enviable position of being the No. 1 selling cookie in America since its introduction in 1912, the Oreo, made by Nabisco, East Hanover, N.J., a brand of Kraft Foods, was a true innovation—two chocolate disks with a crème filling in between.
- ^ Feldman, David (). Why do clocks run clockwise? and other Imponderables. New York City: Harper & Row Publishers. pp. 173–174. ISBN 0-06-095463-9.
- ^ „History of the Oreo Cookie”. About. Accesat în .
- ^ „Mondelez - $name”. EU. Accesat în .
- ^ „Oreo Global Fact Sheet” (PDF).
- ^ Grossman, Samantha (). „100 Years of Oreos: 9 Things You Didn't Know About the Iconic Cookie”. Time Magazine. Accesat în .