Ornella Vanoni

cântăreață italiană
Ornella Vanoni
Date personale
Născută (90 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[4] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLucio Ardenzi[*][[Lucio Ardenzi (actor italian)|​]] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
cântăreață
artist de înregistrare[*]
textier Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Gen muzicalpop
muzică ușoară  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Case de discuriRicordi[*][[Ricordi (Italian record label; imprint of Dischi Ricordi S.p.A.)|​]]
Ariston Records[*][[Ariston Records (Italian record label 1964-1989)|​]]
Durium[*][[Durium (Italian record label)|​]]
CGD[*][[CGD (Italian record label)|​]]
Vanilla[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăOrnella Vanoni discography[*][[Ornella Vanoni discography (Wikimedia artist discography)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Ornella Vanoni (n. , Milano, Regatul Italiei) este o cântăreață și actriță italiană. Supranumită doamna cântecului italian[1][necesită citare], este unul dintre artiștii italieni cu cariera cea mai îndelungată. Interpretând 112 de lucrări (albume, discuri și colecții), este considerată printre cei mai mari interpreți ai muzicii ușoare italiane, fiind în același timp și unul din cântăreții cu cel mai mare număr de discuri vândute, în jur de 55 milioane de discuri.[5][6]

În 1964 a câștigat Festivalul cântecului napolitan cu „Tu si na cosa grande”. În anii următori, a participat la diferite ediții ale Festivalului de la Sanremo cu lucrările „Abbracciami forte” (1965), „Io ti darò di più” (1966), „La musica è finita” (1967), „Casa Bianca” (1968) și „Eternità” (1970).

Discografie

modificare


  1. ^ Ornella Vanoni, Internet Broadway Database, accesat în  
  2. ^ „Ornella Vanoni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Ornella Vanoni, Discogs, accesat în  
  4. ^ „Ornella Vanoni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ https://www.ilsussidiario.net/autori/lucia-filardi (). „Ornella Vanoni "Milano oggi è isterica"/ "Manca la cultura, Strehler ne soffrirebbe" (în italiana). 
  6. ^ Rizzoli Editore, ed. (). Oggi.