Osbert Sitwell
Sir Osbert Sitwell, Bt | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Francis Osbert Sacheverell Sitwell |
Născut | 6 decembrie 1892 Londra, Anglia |
Decedat | (76 de ani) lângă Florența, Italia |
Cauza decesului | cauze naturale (boala Parkinson) |
Părinți | Sir George Sitwell, 4th Baronet[*][4][2] Lady Ida Denison[*][4][2] |
Frați și surori | Sacheverell Sitwell[*][2][3] Edith Sitwell[1][2] |
Partener(i) | David Stuart Horner |
Căsătorit cu | David Stuart Horner[*][2] |
Cetățenie | Regatul Unit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei (–) |
Ocupație | scriitor poet romancier[*] critic literar[*] |
Limbi vorbite | limba engleză[5] |
Studii | Eton College[*][1] Ludgrove School[*] |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1919–1962 |
Limbi | limba engleză |
Note | |
Premii | Companion of Honour[*] Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] |
Modifică date / text |
Sir Francis Osbert Sacheverell Sitwell, al cincilea baronet, (n. , Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Castello di Montegufoni(d), Toscana, Italia) a fost un scriitor englez. Sora sa mai mare a fost poeta Edith Sitwell, iar fratele său mai mic a fost Sacheverell Sitwell. Ca și frații săi, și-a dedicat viața artei și literaturii.
Tinerețe
modificareSitwell s-a născut pe 6 decembrie 1892 la 3 Arlington Street, Londra. Părinții săi au fost Sir George Reresby Sitwell, al patrulea baronet, genealogist și antichar și Lady Ida Emily Augusta ( née Denison). A crescut în reședința familiei de la Renishaw Hall, Derbyshire și la Scarborough, și a mers la Școala Ludgrove, apoi la Colegiul Eton din 1906 până în 1909. Mulți ani, biografia sa din Who’s Who a conținut sintagma „Educ[ație]: în timpul sărbătorilor din Eton".[6]
În 1911 s-a alăturat regimentului de cavalerie ușoară Sherwood Rangers Yeomanry, dar, nefiind numit ca ofițer de cavalerie, a fost transferat la Gărzile de Grenadieri de la Turnul Londrei de unde, în timpul serviciului său, putea frecventa teatre și galerii de artă.
Armată
modificareLa sfârșitul anului 1914, Sitwell a ajuns în tranșeele din Franța, lângă Ypres (Belgia). Aici a scris prima sa poezie, descriind-o ca fiind „Un anumit instinct și o combinație de sentimente, până acum, neatinse care s-au unit pentru a mă conduce pe hârtie”. „Babel” a fost publicată în The Times la 11 mai 1916. În același an, el a avut primele colaborări și antologii literare cu fratele și sora sa, trio-ul fiind denumit de obicei simplu ca Sitwells.
Activitate politică și de altă natură
modificareÎn 1918 a părăsit armata cu gradul de căpitan și a contestat alegerile generale din 1918 ca candidat al Partidului Liberal pentru Scarborough și Whitby, terminând pe locul doi.
Sitwell a făcut campanii pentru conservarea clădirilor georgiene și a fost responsabil pentru salvarea Sutton Scarsdale Hall, acum deținută de English Heritage. El a fost un membru timpuriu și activ al Grupului Georgian.
De asemenea, a avut un interes pentru paranormal și s-a alăturat Ghost Club, care la acea vreme era relansat ca o societate de cină dedicată dezbaterii și subiectelor paranormale.
Cariera de scriitor
modificareLucrări
modificarePrima lucrare de ficțiune a lui Sitwell, Triple Fugue, a fost publicată în 1924, iar vizitele din Italia și Germania au produs Discursions on Travel, Art and Life (1925). Primul său roman, Before the Bombardment - Înainte de bombardament (1926), care are loc într-un hotel în afara sezonului, a fost bine revizuit - Ralph Straus, care a scris pentru revista Bystander, l-a numit-o „o piesă aproape impecabilă a scrisului satiric”, iar Beverley Nichols a lăudat „bogăția” frumuseții și a spiritului său”.[7] Romanul său ulterior, The Man Who Lost Himself - Omul care s-a pierdut pe sine (1929), a fost o aventură cu totul diferită și nu a fost primit la fel de bine de către critică. Cu toate acestea, a fost reeditat de numeroase ori.[8]
Sitwell, sigur pe sine în privința tehnicilor sale literare, a continuat să scrie mai multe romane, printre care Miracle on Sinai (1934) și Those Were the Days (1937), care nu au primit aceleași recenzii strălucitoare ca și primele sale romane. O colecție de povestiri Open the Door (1940), al cincilea său roman A Place of One's Own (1940), Selected Poems - Poemele sale selectate (1943) și o carte de eseuri Sing High, Sing Low (1944) au fost rezonabil de bine primite. „The Four Continents - Cele patru continente” (1951) este o carte de călătorie, reminiscență și observație.
Autobiografie
modificareÎn 1943 a început o autobiografie care a avut până la urmă patru volume: Left Hand, Right Hand- Mna stângă, mâna dreaptă (1943), The Scarlet Tree - Copacul stacojiu (1946), Great Morning - Marea dimineață (1948) și Laughter in the Next Room - Râsete în camera următoare (1949). Scriind în jurnalul literar The Adelphi, George Orwell a declarat că, „deși gama pe care o acoperă este îngustă, trebuie să se numere printre cele mai bune autobiografii ale vremii noastre”.[9] Autobiografia lui Sitwell a fost urmată de o colecție de eseuri despre diverși oameni pe care i-a cunoscut, Noble Essences: A Book of Character (1950) și un postscript, Tales my Father Taught Me (1962).
Titlu de baronet
modificareDupă ce tatăl lui Sitwell a murit, în 1943, a devenit al cincilea baronet.
Moarte
modificareSitwell suferea de boala Parkinson din anii 1950; la jumătatea anilor ’60 această afecțiune devenise atât de severă încât a trebuit să renunțe la scris. El a murit la 4:15 pm, la 4 mai 1969, în Italia, la Montegufoni, un castel de lângă Florența,pe care tatăl său îl cumpărase abandonat în 1909 și l-a restaurat ca reședință personală. Castelul a fost lăsat nepotului său, Reresby; banii i-au fost lăsați fratelui său Sachie. Sitwell a fost incinerat și cenușa lui a fost îngropată în Cimitero Evangelico degli Allori din Florența, împreună cu o copie a primei sale lucrări, Înainte de bombardament.[10]
Bibliografie (selecție)
modificare- Triple Fugue (povestiri) (1924)
- Discursions on Travel, Art and Life (eseuri) (1925)
- Before the Bombardment (roman) (1926)
- The Man Who Lost Himself (roman) (1929)
- Collected Poems and Satires (1931)
- Winters of Content, More Discursions on Travel, Art and Life (1932)
- Dickens (1932)
- Miracles on Sinaï (Novel) (1934)
- Penny Foolish: A Book of Tirades and Panegyrics (1935)
- Those Were the Days (roman) (1937)
- A Place of One's Own (roman) (1940)
- Selected Poems (1943)
- Left Hand! Right Hand! (Autobiografie, Vol.1) (1944)
- Sing High, Sing Low (eseuri) (1944)
- The Scarlet Tree (Autobiografie, Vol.2) (1946)
- Four Songs of the Italian Earth (1948)
- Great Morning (Autobiografie, Vol.3) (1947)
- Laughter in the Next Room (Autobiografie, Vol.4) (1948)
- Noble Essences (Autobiografie, Vol.5) (1950)
- Tales My Father Taught Me (1962)
- Pound Wise (ultima sa lucrare completă) (1963)
Referințe
modificareNote
modificare- ^ a b The Feminist Companion to Literature in English[*] , p. 988 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b c d e Kindred Britain
- ^ The Oxford Companion to English Literature[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b The Peerage
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Who Was Who, 1961-1970. A and C Black. . p. 1040.
- ^ Quotes from thumbnail publicity for the Oxford University Press edition of the novel, introduced by Victoria Glendinning.
- ^ Author's Preface, 1929 – 'The Man Who Lost Himself' (LTMI Ed., 2007)
- ^ The Adelphi, July–September 1948, reprinted in Orwell:Collected Works, It Is What I Think, p.398
- ^ Pearson, pp 503-504
Surse
modificare- Sitwell, Osbert, Rat Week: An Essay on the Abdication, Michael Joseph, 1986, ISBN: 0 7181 1859 6
- Pearson, John, Cuvânt înainte la Rat Week de Osbert Sitwell, Michael Joseph, 1986, ISBN: 0 7181 1859 6
Legături externe
modificare- Osbert Sitwell Collection Arhivat în , la Wayback Machine. la Harry Ransom Humanities Research Center
- Lucrări de Osbert Sitwell la LibriVox (cărți audio aflate în domeniul public)