Ottavia Piccolo

actriță italiană
Ottavia Piccolo

Actrița Ottavia Piccolo în 1971
Date personale
Născută (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Bolzano, Italia Modificați la Wikidata
Număr de copii1 Modificați la Wikidata
CetățenieItalia Italia
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1960 – azi

Ottavia Piccolo (n. , Bolzano, Italia) este o actriță de film, televiziune și de teatru italiană. A apărut în 45 de filme din 1962. În 1970, a primit premiul pentru Cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes pentru activitatea sa în filmul Metello.[2]

Ottavia Piccolo în 2011

O altă apariție proeminentă a fost în Ghepardul, de Luchino Visconti (1963).

Biografie modificare

Născută la Bolzano în 1949, a început să joace pe scenă de foarte tânără, la 11 ani a fost Helen Keller, protagonista din piesa Anna dei miracoli de dramaturgul canadian William Gibson, interpretarea ei fiind o surpriză pentru spectatori[3]. Își aprofundează pregătirea artistică apărând la televizor în Nopți albe, după povestirea lui Dostoevski. Debutul în film este de asemenea important, jucând rolul uneia dintre fiicele Prințului de Salina din Ghepardul de Luchino Visconti (1963).

În 1964 l-a cunoscut pe regizorul de teatru Giorgio Strehler, care a distribuit-o în Gâlcevile din Chioggia și mai târziu în Regele Lear al lui Shakespeare. Alți profesori ai săi vor fi pentru teatru, actorul și regizorul Luca Ronconi iar pentru cinema, regizorul și scenaristul Mauro Bolognini (Madamigella di Maupin). În Metello (1970, regia Bolognini), subiectul preluat din cartea lui Vasco Pratolini, performanța ei a fost de așa natură încât a câștigat Premiul de interpretare feminină la Festivalul de Film de la Cannes din 1970[4], Nastro d'argento pentru cea mai bună actriță, un David Speciale la David di Donatello 1970 și un Glob de Aur pentru cea mai bună actriță revelație.

Acest succes va asigura ca actrița să fie „adoptată” de cinematograful francez, fiind distribuită în filmele lui Claude Sautet și Pierre Granier-Deferre. În 1968, joacă rolul principal feminin în Serafino, de Pietro Germi, alături de Adriano Celentano. În anul următor a jucat un rol secundar în comedia Una su 13, cu Vittorio Gassman, Sharon Tate, Orson Welles și Vittorio De Sica. În 1970 a înregistrat un single cu Rodolfo Baldini, cu care a fost parteneră în acel moment (după un flirt cu Massimo Ranieri[5])

De la mijlocul anilor șaptezeci se va concentra în principal pe teatrul lui Shakespeare, Pirandello, Alfieri și Hofmannsthal, dar va fi mai bine cunoscută publicului larg pentru apariția sa în numeroase drame de televiziune, preluate în special din texte clasice ale literaturii mondiale, printre altele, Moara de pe Po (Il mulino del Po) în regia lui Sandro Bolchi și Mănăstirea din Parma (La Certosa di Parma), în regia lui Bolognini.

Din a doua jumătate a anilor 1970 a urmat o bogată activitate în televiziune, dublări de voce pentru filme TV, conducerea propriilor emisiuni TV (Visto da...) sau emisiunea radiodifuzată Musica, musica, musica parole di..., ocazional jucând și în filme sau seriale TV.

În 2004 a jucat rolul unei psihoanaliste în O cunoști pe Claudia? în regia lui Massimo Venier, cu trioul comic Aldo, Giovanni și Giacomo.

În 2014 a fost numită membru al corpului didactic al Università Ca' Foscari Venezia de către rectorul Carlo Carraro din Veneția[6][7].

Ottavia Piccolo a lucrat ocazional și ca actriță vocală: de exemplu, a dublat vocea lui Carrie Fisher în rolul Leilei Organa în filmele din saga Războiul Stelelor.

Filmografie selectivă modificare

Premii și nominalizări modificare

David di Donatello
Nastro d'argento
Globul de Aur
Festivalul de Film de la Cannes
Ciak d'oro

Referințe modificare

  1. ^ a b „Ottavia Piccolo”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ METELLO (în engleză), Festival de Cannes 
  3. ^ it Vittorio Vecchi, Il Dramma, n. 291, dicembre 1960, p. 124
  4. ^ en „Awards 1970” (în engleză). festival-cannes.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ it Giuseppe Resta, Uffa, pubblicato su it:Ciao 2001, n° 48 del 24 dicembre 1969, pag. 32-34.
  6. ^ it „Honorary Fellowship a Ottavia Piccolo”. Unive.it. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ it Alessandro Macciò (). „Ca' Foscari, omaggio a Ottavia Piccolo”. Uninews24.it. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ it Enrico Lancia. „Ciak d'oro 1986”. 

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Ottavia Piccolo la Wikimedia Commons