Oxid de bismut
compus chimic
| Oxid de bismut | |
_oxide.jpg) Eșantion de oxid de bismut | |
| Nume IUPAC | Oxid de bismut |
|---|---|
| Alte denumiri | Trioxid de bismut Oxid de bismut (III) |
| Identificare | |
| Număr CAS | 1304-76-3 |
| PubChem CID | 14776 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | Bi2O3 |
| Aspect | solid galben |
| Masă molară | 465,96 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 8,90 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 817 °C |
| Punct de fierbere | 1 890 °C |
| Solubilitate | în apă: insolubil, solubil în acizi |
| NFPA 704 | |
0
1
0
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Oxidul de bismut este unul dintre cei mai importanți compuși ai bismutului din punct de vedere industrial, fiind un punct de plecare pentru obținerea altor compuși de bismut. În natură, se găsește sub forma mineralelor bismit (monoclinic) și sferobismoit (tetragonal, dar mai rar), dar este obținut de obicei ca produs secundar la topirea minereurilor de cupru și plumb. [1]
Referințe
modificare- ^ Patnaik, Pradyot (). Handbook of Inorganic Chemical Compounds. McGraw-Hill. ISBN 0-07-049439-8. Accesat în .
