Oxid de staniu (II)

Oxid de staniu (II)
__ Sn2+      __ O2−
Nume IUPAC	Oxid de staniu (II)
Alte denumiri	Oxid stanos Monoxid de staniu
Identificare
SMILES O=[Sn]
Număr CAS	21651-19-4
PubChem CID	88989
Informații generale
Formulă chimică	SnO
Aspect	pudră neagră sau roșie (anhidru) alb (hidrat)
Masă molară	134,709 g/mol
Proprietăți
Densitate	6,45 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	1 080 °C
Structură cristalină	Sistem cristalin tetragonal
Presiune de vapori	0 mm Hg
Pericol
Nelistat
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de staniu (II) (de asemenea cunoscut și ca oxid stanos) este un compus anorganic cu formula SnO. Este format din staniu și oxigen, metalul având starea de oxidare +2. Există două forme: forma stabilă de culoare albastru-neagră și o formă metastabilă de culoare roșie.

Obținere și reacții

Arderea oxidului de staniu (II)

Forma stabilă a oxidului de staniu poate fi preparată prin încălzirea oxidul de staniu (II) hidrat, SnO·xH₂O (x<1), care este precipitat când o sare de staniu (II) este reacționată cu o bază alcalină, cum ar fi hidroxidul de sodiu (NaOH). Metastabil, oxidul de staniu roșu poate fi preparat prin încălzirea la temperaturi mici a precipitatului produs prin acțiunea amoniacului în soluție cu o sare de staniu (II). Oxidul de staniu poate fi preparat ca substanță pură în laborator, prin încălzirea controlată a oxalatului de staniu (II) în absența aerului.

$\mathrm {SnC_{2}O_{4}\longrightarrow \ SnO\ +\ CO_{2}\ +\ CO}$

Oxidul de staniu (II) arde în aer cu o flamă verde, formând dioxidul de staniu (SnO₂):

$\mathrm {2SnO\ +\ O_{2}\longrightarrow \ 2SnO_{2}}$