Păsările țesător fac parte din familia Ploceidae ordinul Passeriformes. Toate păsările din familia Ploceidae sunt originare din Lumea Veche, majoritatea în Africa la sud de Sahara, deși câteva trăiesc în zonele tropicale ale Asiei. Câteva specii au fost introduse în afara arealului lor natal.[1] Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul.

Pasăre țesător
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Subordin: Passeri
Familie: Ploceidae
Sundevall, 1836

Arealul de răspândire

modificare

Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia.

Caractere morfologice, mod de viață

modificare

Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări țesător trăiesc în apropierea culturilor agricole. Ele trăiesc frecvent în colonii mari, ca „Quelea quelea”, stoluri ce pot atinge 100.000 exemplare, producând în unele cazuri pagube mari recoltelor agricole. In Africa de Est s-a constatat faptul că unele stoluri au zburat peste 1.000 km în căutare de hrană. Prădătorii lor naturali sunt vulturul, marabu și șerpii care se strecura prin intrarea îngustă de pe partea inferioară a cuibului.

 
Cuiburi de păsări țesător

Cuiburile lor care atârnă în arbori, se află grupate în colonii, o colonie poate cuprinde mii de păsări. El este construit prin împletire cu ciocul de masculii viu colorați care sunt poligami. Împerecherea urmează la unele specii după ce femela acceptă cuibul după o inspecție prealabilă a lui. Cuiburile au o formă rotundă, intrarea fiind pe partea laterală sau inferioară a lui. Forma cuibului ca și tehnica de construire diferă în funcție de specie. De exemplu „Ploceus nigricollis” construiesc cuibul în formă tubulară cu gura în jos. Materialul folosit la împletirea cuibului sunt ramuri tinere, fire de iarbă, ele fiind fixate pe ramurile arborilor, tufișuri sau pe stuf.

Taxonomie și sistematică

modificare

Familia Ploceidae a fost introdusă (ca Ploceïdes) de zoologul suedez Carl Jakob Sundevall în 1836.[2][3] Studiile filogenetice au arătat că familia este soră cu o cladă care conține familiile Viduidae și Estrildidae.[4] Strămoșul lor comun a trăit în Miocenul mijlociu, în urmă cu aproximativ 18 milioane de ani.[5]

Un studiu filogenetic molecular realizat în 2017 de Thilina de Silva și colaboratorii săi, precum și un studiu extins al aceluiași grup publicat în 2019 au indicat că genul Ploceus, așa cum este definit în prezent, este polifiletic.[6][7] O cladogramă bazată pe aceste rezultate este prezentată mai jos.[7]

Ploceidae

Amblyospiza

Sporopipes – 2 specii

Plocepasser – 4 specii

Philetairus

Pseudonigrita – 2 specii

Dinemellia

Bubalornis – 2 specii

Euplectes – 18 specii

Ploceus – 5 specii

Quelea – 3 specii

Pachyphantes

Foudia – 8 specii

Ploceus – 2 specii

Ploceus+Malimbus+Anaplectes – 60 + 10 + 2 = 72 specii

Familia include 15 genuri cu un total de 122 de specii.[8]

Imagine Gen Specii
  Bubalornis A. Smith, 1836
  Dinemellia Reichenbach, 1863
  Plocepasser A. Smith, 1836
  Histurgops Reichenow, 1887
  Pseudonigrita Reichenow, 1903
  Philetairus A. Smith, 1837
  Sporopipes Cabanis, 1847
  Amblyospiza Sundevall, 1850
  Ploceus Cuvier, 1816
  Malimbus Vieillot, 1805
  Quelea Reichenbach, 1850
  Anaplectes Reichenbach, 1863
  Foudia Reichenbach, 1850
Brachycope Reichenow, 1900
  Euplectes Swainson, 1829

Relațiile cu oamenii

modificare

Uneori provoacă pagube culturilor, în special Quelea cu cioc roșu, considerată a fi cea mai numeroasă pasăre din lume.[9][10]

  1. ^ Craig, Adrian J.F.K. (). „Family Ploceidae (Weavers)”. În del Hoyo, J.; Elliott, A.; Christie, D.A. Handbook of the Birds of the World. 15: Weavers to New World Warblers. Barcelona, Spain: Lynx Edicions. pp. 73–197. ISBN 978-84-96553-68-2. 
  2. ^ Bock, Walter J. (). History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History. New York: American Museum of Natural History. pp. 157, 260. 
  3. ^ Sundevall, Carl Jakob (). „Ornithologiskt system”. Kongliga Svenska Vetenskapsakademiens Handlingar. 23: 43–130 [74]. 
  4. ^ De Silva TN, Peterson AT, Perktas U (). „An extensive molecular phylogeny of weaverbirds (Aves: Ploceidae) unveils broad nonmonophyly of traditional genera and new relationships”. The Auk. 136 (3). doi:10.1093/auk/ukz041. 
  5. ^ Oliveros, C.H.; et al. (). „Earth history and the passerine superradiation”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States. 116 (16): 7916–7925. Bibcode:2019PNAS..116.7916O. doi:10.1073/pnas.1813206116 . PMC 6475423 . PMID 30936315. 
  6. ^ De Silva, T.N.; Peterson, A.T.; Bates, J.M.; Fernando, S.W.; Girard, M.G. (). „Phylogenetic relationships of weaverbirds (Aves: Ploceidae): A first robust phylogeny based on mitochondrial and nuclear markers”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 109: 21–32. Bibcode:2017MolPE.109...21D. doi:10.1016/j.ympev.2016.12.013. PMID 28012957. 
  7. ^ a b De Silva, T.N.; Peterson, A.T.; Perktas, U. (). „An extensive molecular phylogeny of weaverbirds (Aves: Ploceidae) unveils broad nonmonophyly of traditional genera and new relationships”. The Auk. 136 (ukz041). doi:10.1093/auk/ukz041. 
  8. ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „Old World sparrows, snowfinches, weavers”. IOC World Bird List Version 14.1. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  9. ^ Fry, C.H. & Keith, S. (2004) The birds of Africa vol. VII. Christopher Helm, London
  10. ^ BirdLife International (). Quelea quelea. IUCN Red List of Threatened Species. 2018: e.T22719128A132125738. doi:10.2305/IUCN.UK.2018-2.RLTS.T22719128A132125738.en . Accesat în . 

Legături externe

modificare