Deschide meniul principal

Radarul P-37 (în rusă ”Мечи”, index GRAU - 1RL139, după clasificarea NATO ”Bar Lock”) este un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1971 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României, din anul 1975. Este în exploatare.

Scurt istoricModificare

În scopul de a proteja radarul P-35 M de bruiajul pasiv și factorii meteorologici, precum și pentru a asigura descoperirea țintelor la altitudini joase (50 – 300 m) în zona apropiată, s-a dezvoltat o modificare a radarului, care a primit denumirea de ”Meci 35”. În anii 1970 - 1971 telemetrul ”Meci 35” a fost supus testelor de teren și a fost adoptat în exploatare. Până la acest radar trebuie amintiți predecesorii săi și anume P-20 (Periscop), produs din decembrie 1952, P-30 (Cristal) produs din anul 1955, P-35 cu variantele ”Saturn”, produs din anul 1958, și P-35 M ”Landâș U”, produs din anul 1961. Modernizările aduse acestuia au creat radarul ”Meci 35” pus în fabricație din anul 1971, primind ulterior denumirea de P-37.

DestinațieModificare

Radarul P-37 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel:

  • prin voce, de către un operator;
  • prin cabluri, către sistemele automatizate de culegere și prelucrare a datelor de radiolocație aflate la nivelul unităților și subunităților de radiolocație;
  • sau prin cabluri, către sistemul automatizat de conducere a marii unități de rachete antiaeriene;
  • sau prin cabluri, către sistemul automatizat de dirijare la interceptare a aviației de vânătoare;
  • prin aparatura de radiotranslație (RL-30 ”Faza”, index GRAU 1RL-51), în gamă decimetrică, până la o distanță de 15 km, pe două indicatoare de observare circulară portative.

Scurtă prezentareModificare

Radarul produs în fosta URSS este realizat în tehnologie cu tuburi electronice, emițătoarele sunt magnetroane cu frecvență fixă iar în partea de selecție a țintelor mobile se folosesc tuburi potențialoscop. Aparatura de selecție a țintelor mobile (SȚM) introdusă în echipamentul stației (în remorca nr. 8) și aplicarea filtrelor de selecție prin polarizare a asigurat realizarea obiectivelor propuse. La acest radar au fost, de asemenea, aplicate în aparatura de recepție schema BARU (reglarea rapidă automată a amplificării) cu limitarea fluctuației semnalelor și schema VARU (reglarea temporară automată a amplificării) cu reglarea adâncimii și duratei de acțiune pentru protecția împotriva bruiajului pasiv din zona apropiată. Pentru a proteja radarul împotriva rachetelor antiradiolocație de tip ”Shrike” în stație a fost instalat echipamentul ”Comutator 35” În versiunea radarului realizată, din anul 1990 și după, cea mai modernă, calea de recepție a fost complet tranzistorizată și cu circuite integrate (această versiune nu are nevoie de remorca nr. 8). Această versiune nu a primit un nume diferit. Radarul dispune de aparatura de recunoaștere prin radiolocație NRZ-20, (în sistemul ”Kremnîi-2”). Compunerea de bază a complexului:

  • mașina nr. 1 - cabina cu aparatura emisie-recepție, pivotantă, pe un afet de tun de 100 mm;
  • mașina nr. 2 - cu aparatura de comandă-control și de indicare dispusă pe șasiul autocamionului ZIL-157;
  • mașina nr. 3 și 4 (remorcă) - cu câte un generator electric (agregat diesel) de tip AD-50 (50 kw), de bază și de rezervă;
  • mașina nr. 5 (remorcă) - cu un convertizor de frecvență tip VPL-30 de 400 Hz și tensiune variabilă între 150 și 200 volți, remorcă în care se transportă reflectoarele celor două antene;
  • mașina nr. 6 - autotractor pe șenile de tip ATS-59R, în marș tractează cabina emisie-recepție, pe el se transportă lăzile cu ghidurile de undă ale antenei; la desfășurarea radarului se montează o macara cu forța de ridicare de 800 kgf pentru instalarea reflectoarelor antenelor;
  • mașina nr. 7 (remorcă pe un ax) - cu un grup electrogen de tip AD-10 (10 kw) pentru alimentarea aparaturii de recepție a liniei de radiotranslație și a doi indicatori portativi;
  • mașina nr. 8 (remorcă) - cu aparatura de protecție împotriva bruiajului pasiv și piese de schimb și accesorii;
  • completul 1RL51М1 cu aparatura de recepție a liniei de radiotranslație RL-30 ”Faza” (un dulap), două antene catarg, 4 indicatori de observare circulară portativi dispuși în dulapuri.

Date tehnico-tacticeModificare

  • a fost introdus în exploatare în anul 1971;
  • instalația de emisie: 5 canale (3 pe antena inferioară) în banda E și banda F;
  • frecvența de repetiție a impulsurilor 375 și 750 Hz;
  • durata impulsului de sondaj 1,7 și 2,9 microsecunde;
  • puterea în impuls a unui canal 700 Kw;
  • puterea medie a unui canal 700 W;
  • lățimea diagramei de directivitate în plan orizontal 2 grade;
  • distanța maximă de descoperire 350 km;
  • înălțimea maximă de descoperire 25.000 m;
  • precizia de determinare a coordonatelor: în distanță 500 m; în azimut 30 de minute;
  • capacitatea de separare: în distanță 500 m; în azimut 1 grad;
  • viteza de rotire a antenei 3 și 6 ture pe minut;
  • puterea consumată 38 kw.
  • durata de desfășurare (strângere) a radarului: 8 ore;
  • condiții climaterice de lucru: viteza vântului până la 25 m/sec.; înălțimea deasupra nivelului mării max. 1.000 m; temperatura mediului înconjurător de la -40 grade la +50 grade Celsius.

BibliografieModificare